Cântarea lui Solomon 7
1 Cât de minunate sunt picioarele tale cu sandale, fiică de prinţ! Rotunjimile coapselor tale sunt ca bijuterii, lucrarea mâinilor unui meşteşugar iscusit.
Chorus Quam pulchri sunt gressus tui in calceamentis, filia principis! Juncturæ femorum tuorum sicut monilia quæ fabricata sunt manu artificis.
2 Buricul tău este ca o cupă rotundă, căruia nu îi lipseşte licoarea; pântecele tău o movilă de grâu înconjurată cu crini.
Umbilicus tuus crater tornatilis, numquam indigens poculis. Venter tuus sicut acervus tritici vallatus liliis.
3 Cei doi sâni ai tăi sunt ca două căprioare tinere ce sunt gemene.
Duo ubera tua sicut duo hinnuli, gemelli capreæ.
4 Gâtul tău este ca un turn de fildeş; ochii tăi precum iazurile în Hesbon, de lângă poarta Batrabimului; nasul tău este ca turnul Libanului care priveşte spre Damasc.
Collum tuum sicut turris eburnea; oculi tui sicut piscinæ in Hesebon quæ sunt in porta filiæ multitudinis. Nasus tuus sicut turris Libani, quæ respicit contra Damascum.
5 Capul tău, peste tine, este precum Carmelul, şi părul capului tău ca purpura; împăratul este ţinut în galeriile tale.
Caput tuum ut Carmelus; et comæ capitis tui sicut purpura regis vincta canalibus.
6 Cât de frumoasă şi cât de plăcută eşti tu, iubirea mea, pentru desfătări!
Sponsus Quam pulchra es, et quam decora, carissima, in deliciis!
7 Această statură a ta este ca un palmier şi sânii tăi ca ciorchini de struguri.
Statura tua assimilata est palmæ, et ubera tua botris.
8 Am spus: Mă voi urca în palmier, îi voi apuca crengile; acum de asemenea sânii tăi vor fi ca ciorchinii viţei şi mirosul feţei tale ca mere;
Dixi: Ascendam in palmam, et apprehendam fructus ejus; et erunt ubera tua sicut botri vineæ, et odor oris tui sicut malorum.
9 Şi cerul gurii tale, pentru preaiubitul meu, ca cel mai bun vin care curge cu dulceaţă, făcând buzele celor adormiţi să vorbească.
Guttur tuum sicut vinum optimum, dignum dilecto meo ad potandum, labiisque et dentibus illius ad ruminandum.
10 Eu sunt a preaiubitului meu şi dorinţa lui este spre mine.
Sponsa Ego dilecto meo, et ad me conversio ejus.
11 Vino, preaiubitul meu, să mergem în câmp; să găzduim în sate.
Veni, dilecte mi, egrediamur in agrum, commoremur in villis.
12 Să ne urcăm devreme la vii; să vedem dacă viţa înfloreşte, dacă floarea strugurilor se arată şi dacă rodiile înmuguresc; acolo îţi voi da iubirile mele.
Mane surgamus ad vineas: videamus si floruit vinea, si flores fructus parturiunt, si floruerunt mala punica; ibi dabo tibi ubera mea.
13 Mandragorele răspândesc miros şi la porţile noastre sunt tot felul de fructe plăcute, noi şi vechi, pe care le-am păstrat pentru tine, preaiubitul meu.
Mandragoræ dederunt odorem in portis nostris omnia poma: nova et vetera, dilecte mi, servavi tibi.]
