Cântarea lui Solomon 2
1 Eu sunt trandafirul din Saron şi crinul văilor.
Jeg er Sarons blomst, dalenes lilje.
2 Ca şi crinul printre spini, astfel este iubita mea printre fiice.
Som en lilje blandt torner, så er min venninne blandt de unge kvinner.
3 Ca şi mărul printre copacii pădurii, astfel este preaiubitul meu printre fii. M-am aşezat sub umbra lui cu mare desfătare şi rodul lui a fost dulce pentru cerul gurii mele.
Som et epletre blandt skogens trær, så er min elskede blandt de unge menn; i hans skygge lyster det mig å sitte, og hans frukt er søt for min gane.
4 El m-a adus la casa de ospăţ şi steagul lui peste mine a fost dragoste.
Han har ført mig til vinhuset, og hans banner over mig er kjærlighet.
5 Întăriţi-mă cu ulcioare, învioraţi-mă cu mere, căci sunt bolnavă de dragoste.
Styrk mig med druekaker, kveg mig med epler! For jeg er syk av kjærlighet.
6 Mâna lui stângă este sub capul meu şi mâna lui dreaptă mă îmbrăţişează.
Hans venstre hånd er under mitt hode, og hans høire favner mig.
7 Vă conjur, fiice ale Ierusalimului, pe căprioarele şi pe cerboaicele câmpului, nu stârniţi, nici nu treziţi iubirea mea, până când el doreşte.
Jeg ber eder inderlig, I Jerusalems døtre, ved rådyrene eller ved hindene på marken, at I ikke vekker og ikke egger kjærligheten, før den selv vil!
8 Vocea preaiubitului meu! Iată, el vine sărind peste munţi, săltând peste dealuri.
Hør, der er min elskede! Se, der kommer han springende over fjellene, hoppende over haugene.
9 Preaiubitul meu este ca o căprioară sau un căprior tânăr; iată, el stă în picioare în spatele zidului nostru, se uită la ferestre, arătându-se printre zăbrele.
Min elskede ligner et rådyr eller en ung hjort. Se, der står han bak vår vegg; han kikker gjennem vinduene, gjennem gitteret ser han inn.
10 Preaiubitul meu a vorbit şi mi-a spus: Ridică-te, iubita mea, frumoasa mea şi vino departe.
Min elskede tar til orde og sier til mig: Stå op, min venninne, du min fagre, og kom ut!
11 Căci, iată, iarna a trecut, ploaia s-a terminat şi s-a dus;
For se, nu er vinteren omme, regnet har draget forbi og er borte;
12 Florile se arată pe pământ; timpul cântării păsărilor a venit şi vocea turturicii se aude pe pământul nostru;
blomstene kommer til syne i landet, sangens tid er inne, og turtelduens røst har latt sig høre i vårt land;
13 Smochinul îşi dă smochinele verzi şi viile în floare dau un miros bun. Ridică-te, iubita mea, frumoasa mea, şi vino departe.
fikentreets frukter tar til å rødme, og vintrærnes blomster dufter. Stå op, kom, min venninne, du min fagre, så kom da!
14 Porumbiţa mea, ce stai în crăpăturile stâncii, în ascunzătorile treptelor, lasă-mă să îţi văd înfăţişarea, lasă-mă să îţi aud vocea; căci vocea ta este dulce şi înfăţişarea ta este frumoasă.
Du min due i bergrevnene, i fjellveggens ly! La mig se din skikkelse, la mig høre din røst! For din røst er blid og din skikkelse fager.
15 Prindeţi-ne vulpile, vulpile mici, care strică viile, căci viile noastre sunt în floare.
Fang revene for oss, de små rever som ødelegger vingårdene! Våre vingårder står jo i blomst.
16 Preaiubitul meu este al meu şi eu sunt a lui; el paşte printre crini.
Min elskede er min, og jeg er hans, han som vokter sin hjord blandt liljene.
17 Până când ziua se revarsă şi umbrele fug, întoarce-te preaiubitul meu şi fii ca o căprioară sau un căprior tânăr peste munţii Beterului.
Innen dagen blir sval og skyggene flyr, vend om, min elskede, lik et rådyr eller en ung hjort på de kløftede fjell!
