Cântarea lui Solomon 2
1 Eu sunt trandafirul din Saron şi crinul văilor.
I am a flower of the plain, a lily of the valleys.
2 Ca şi crinul printre spini, astfel este iubita mea printre fiice.
As a lily among thorns, so is my companion among the daughters.
3 Ca şi mărul printre copacii pădurii, astfel este preaiubitul meu printre fii. M-am aşezat sub umbra lui cu mare desfătare şi rodul lui a fost dulce pentru cerul gurii mele.
As the apple among the trees of the wood, so is my kinsman among the sons. I desired his shadow, and sat down, and his fruit was sweet in my throat.
4 El m-a adus la casa de ospăţ şi steagul lui peste mine a fost dragoste.
Bring me into the wine house; set love before me.
5 Întăriţi-mă cu ulcioare, învioraţi-mă cu mere, căci sunt bolnavă de dragoste.
Strengthen me with perfumes, stay me with apples: for I [am] wounded with love.
6 Mâna lui stângă este sub capul meu şi mâna lui dreaptă mă îmbrăţişează.
His left [hand shall be] under my head, and his right hand shall embrace me.
7 Vă conjur, fiice ale Ierusalimului, pe căprioarele şi pe cerboaicele câmpului, nu stârniţi, nici nu treziţi iubirea mea, până când el doreşte.
I have charged you, you daughters of Jerusalem, by the powers and by the virtues of the field, that you do not rouse or wake [my] love, until he please.
8 Vocea preaiubitului meu! Iată, el vine sărind peste munţi, săltând peste dealuri.
The voice of my kinsman! behold, he comes leaping over the mountains, bounding over the hills.
9 Preaiubitul meu este ca o căprioară sau un căprior tânăr; iată, el stă în picioare în spatele zidului nostru, se uită la ferestre, arătându-se printre zăbrele.
My kinsman is like a roe or a young hart on the mountains of Baethel: behold, he is behind our wall, looking through the windows, peeping through the lattices.
10 Preaiubitul meu a vorbit şi mi-a spus: Ridică-te, iubita mea, frumoasa mea şi vino departe.
My kinsman answers, and says to me, Rise up, come, my companion, my fair one, my dove.
11 Căci, iată, iarna a trecut, ploaia s-a terminat şi s-a dus;
For, behold, the winter is past, the rain is gone, it has departed.
12 Florile se arată pe pământ; timpul cântării păsărilor a venit şi vocea turturicii se aude pe pământul nostru;
The flowers are seen in the land; the time of pruning has arrived; the voice of the turtle-dove has been heard in our land.
13 Smochinul îşi dă smochinele verzi şi viile în floare dau un miros bun. Ridică-te, iubita mea, frumoasa mea, şi vino departe.
The fig tree has put forth its young figs, the vines put forth the tender grape, they yield a smell: arise, come, my companion, my fair one, my dove; yes, come.
14 Porumbiţa mea, ce stai în crăpăturile stâncii, în ascunzătorile treptelor, lasă-mă să îţi văd înfăţişarea, lasă-mă să îţi aud vocea; căci vocea ta este dulce şi înfăţişarea ta este frumoasă.
[You are] my dove, in the shelter of the rock, near the wall: show me your face, and cause me to hear your voice; for your voice is sweet, and your countenance is beautiful.
15 Prindeţi-ne vulpile, vulpile mici, care strică viile, căci viile noastre sunt în floare.
Take us the little foxes that spoil the vines: for our vines put forth tender grapes.
16 Preaiubitul meu este al meu şi eu sunt a lui; el paşte printre crini.
My kinsman is mine, and I am his: he feeds [his flock] among the lilies.
17 Până când ziua se revarsă şi umbrele fug, întoarce-te preaiubitul meu şi fii ca o căprioară sau un căprior tânăr peste munţii Beterului.
Until the day dawn, and the shadows depart, turn, my kinsman, be you like to a roe or young hart on the mountains of the ravines.
