Romani 7

1 Nu știți, fraților, (fiindcă vorbesc celor ce cunosc legea) că legea are domnie asupra omului cât timp trăiește?

Or are ye ignorant, brethren, —for unto them that understand the law am I speaking, that, the law, hath lordship over a men as long as he liveth?

2 Fiindcă femeia care are soț este legată de soț prin lege cât timp trăiește el; dar dacă soțul moare, este dezlegată de legea soțului.

For, the married woman, unto her living husband is bound by law; but, if her husband have died, she hath received a full release from the law of her husband.

3 Așadar, dacă în timp ce soțul trăiește, ea se căsătorește cu alt bărbat, va fi numită adulteră; dar dacă soțul ei moare, este liberă de acea lege; așa că nu este adulteră, deși este căsătorită cu alt bărbat.

Hence then, her husband being alive, an adulteress, shall she be called—if she become another man’s, but, if the husband have died, she is free from the law; so that she is not an adulteress, though she become another man’s.

4 De aceea, frații mei, și voi ați devenit morți față de lege prin trupul lui Cristos; ca voi să fiți căsătoriți cu altul, tocmai cu cel înviat dintre morți, ca să aducem rod pentru Dumnezeu.

So, then, my brethren, ye also, were made dead unto the law through the body of the Christ, to the end ye might become another’s—his who from among the dead was raised, in order that we might bring forth fruit unto God.

5 Fiindcă pe când eram în carne, pasiunile păcatelor, care erau prin lege, lucrau în membrele noastre, să aducă rod pentru moarte.

For, when we were in the flesh, the susceptibilities of sins which were through the law, used to be energized in our members unto the bringing forth of fruit unto death;

6 Dar acum, suntem dezlegați de lege, fiind moartă [legea] în care eram ținuți; ca să servim în înnoirea duhului și nu în vechimea literei.

But, now, we have received full release from the law, by dying [in that] wherein we used to be held fast, so that we should be doing service—in newness of spirit and not in obsoleteness of letter.

7 Ce vom spune atunci? Este legea păcat? Nicidecum. Dimpotrivă, păcatul nu l-am cunoscut decât prin lege; fiindcă nu aș fi cunoscut pofta, dacă legea nu ar fi spus: Să nu poftești.

What, then, shall we say? Is the law sin? Far be it! On the contrary, I had not discovered, sin, save through law, for even, of coveting, I had not been aware if, the law, had not kept on saying—Thou shall not covet;

8 Dar păcatul, prinzând ocazie prin poruncă, a lucrat în mine tot felul de pofte; fiindcă fără lege păcatul era mort.

Howbeit sin taking, occasion—through the commandment, wrought out in me all manner of coveting; for, apart from law, sin is dead; —

9 Iar eu odinioară eram viu fără lege; dar când a venit porunca, păcatul a trăit din nou iar eu am murit.

And, I, was alive, apart from law, at one time, but, the commandment coming, sin sprang up to life,

10 Și porunca, cea pentru viață, eu am aflat-o ca fiind pentru moarte.

Whereas, I, died, —and the commandment which was unto life was found by me to be, itself, unto death;

11 Fiindcă păcatul, prinzând ocazie prin poruncă, m-a înșelat și prin ea m-a ucis.

For, sin, —taking occasion—through the commandment, completely deceived me and, through it, slew me:

12 De aceea legea este sfântă, și porunca sfântă și dreaptă și bună.

So that, the law, indeed, is holy, and the commandment, holy, and righteous and good.

13 Atunci ce este bun s-a făcut moarte pentru mine? Nicidecum. Dar păcatul, ca să pară păcat, lucrează moarte în mine prin ce este bun; ca păcatul prin poruncă să devină peste măsură de păcătos.

Did, then, that which is good, unto me become death? Far be it! But [it was] sin, that it might appear sin, through that which was good unto me working out death, in order that, exceeding sinful, might sin become through the commandment.

14 Deoarece știm că legea este spirituală; dar eu sunt carnal, vândut sub păcat.

For we know that, the law, is spiritual, —I, however, am a creature of flesh, sold under sin;

15 Fiindcă ce lucrez nu încuviințez; fiindcă ce doresc aceea nu practic; dar ce urăsc aceea fac.

For, that which I am working out, I do not approve, —for not, what I wish, the same I practise, but, what I hate, the same I do:

16 Atunci, dacă fac ce nu voiesc, încuviințez legea că este bună.

Now, if what I wish not the same I do, I consent unto the law that [it is] right.

17 Așadar acum nu mai sunt eu cel ce lucrează aceasta, ci păcatul care locuiește în mine.

Now, however, no longer am, I, working it out, but the, sin, that dwelleth in me:

18 Deoarece știu că în mine (adică în carnea mea) nu locuiește nimic bun; fiindcă a voi îmi este la îndemână, dar cum să lucrez ce este bine, nu găsesc.

I know, in fact, that there dwelleth not in me, that is, in my flesh, anything good; for, the wishing, lieth near me, but, the working out of what is right, not!

19 Fiindcă binele, pe care îl voiesc, nu îl fac; ci răul, pe care nu îl voiesc, acela îl practic.

For not, the good that I wish, I do, but, the evil that I do not wish, the same I practise.

20 Acum dacă fac ce nu voiesc, nu mai sunt eu cel ce lucrează aceasta, ci păcatul care locuiește în mine.

Now, if what I wish not, the same, I do, no longer am, I, working it out, but the, sin, that dwelleth in me.

21 Găsesc atunci o lege că, în timp ce voiesc să fac binele, răul îmi este la îndemână.

Hence, I find the law, to me who wish to be doing the right, that, unto me, the wrong lieth near:

22 Fiindcă după omul dinăuntru mă desfăt în legea lui Dumnezeu;

I have, in fact, a sympathetic pleasure in the law of God; according to the inner man.

23 Dar văd o altă lege în membrele mele, războindu-se împotriva legii minții mele și înrobindu-mă legii păcatului care este în membrele mele.

But I behold a diverse law in my members, warring against the law of my mind and taking me captive in the law of sin which existeth in my members: —

24 O, ce om nenorocit sunt eu. Cine mă va elibera din trupul acestei morți?

Wretched, man am, I! Who shall rescue me out of this body doomed to death?

25 Mulțumesc lui Dumnezeu prin Isus Cristos Domnul nostru. Așadar, cu mintea, eu însumi servesc legii lui Dumnezeu; dar cu carnea, legii păcatului.

[But] thanks be unto God!—Through Jesus Christ our Lord. Hence, then, —I myself, with the mind, indeed, am in servitude unto a law of God; but; with the flesh; unto a law of sin.