Romani 7

1 Nu știți, fraților, (fiindcă vorbesc celor ce cunosc legea) că legea are domnie asupra omului cât timp trăiește?

Or do you not know, brothers (for I speak to those who know the law), that the law has authority over a person for as long as he lives?

2 Fiindcă femeia care are soț este legată de soț prin lege cât timp trăiește el; dar dacă soțul moare, este dezlegată de legea soțului.

For the married woman is bound by law to her husband as long as he lives. But if her husband dies, she is released from the law concerning the husband.

3 Așadar, dacă în timp ce soțul trăiește, ea se căsătorește cu alt bărbat, va fi numită adulteră; dar dacă soțul ei moare, este liberă de acea lege; așa că nu este adulteră, deși este căsătorită cu alt bărbat.

So then if, while the husband lives, she is joined to another man, she is called an adulteress. But if the husband dies, she is free from the law, so that she is not an adulteress, though she is joined to another man.

4 De aceea, frații mei, și voi ați devenit morți față de lege prin trupul lui Cristos; ca voi să fiți căsătoriți cu altul, tocmai cu cel înviat dintre morți, ca să aducem rod pentru Dumnezeu.

Therefore, my brothers, you also were made dead to the law through the body of Messiah, that you would be joined to another, to him who was raised from the dead, that we may bear fruit to God.

5 Fiindcă pe când eram în carne, pasiunile păcatelor, care erau prin lege, lucrau în membrele noastre, să aducă rod pentru moarte.

For when we were in the flesh, the sinful passions which were through the law, worked in our members to bring forth fruit for death.

6 Dar acum, suntem dezlegați de lege, fiind moartă [legea] în care eram ținuți; ca să servim în înnoirea duhului și nu în vechimea literei.

But now we have been released from the law, having died to that which held us captive, so that we serve in newness of the Spirit, and not in oldness of the letter.

7 Ce vom spune atunci? Este legea păcat? Nicidecum. Dimpotrivă, păcatul nu l-am cunoscut decât prin lege; fiindcă nu aș fi cunoscut pofta, dacă legea nu ar fi spus: Să nu poftești.

What should we say then? Is the law sin? Absolutely not. However, I would not have known sin, except through the law. For I would not have known covetousness, unless the law had said, "Do not covet."

8 Dar păcatul, prinzând ocazie prin poruncă, a lucrat în mine tot felul de pofte; fiindcă fără lege păcatul era mort.

But sin, taking opportunity through the commandment, produced in me all kinds of covetousness. For apart from the law, sin is dead.

9 Iar eu odinioară eram viu fără lege; dar când a venit porunca, păcatul a trăit din nou iar eu am murit.

I was alive apart from the law once, but when the commandment came, sin became alive, and I died.

10 Și porunca, cea pentru viață, eu am aflat-o ca fiind pentru moarte.

The commandment, which was for life, this I found to be for death;

11 Fiindcă păcatul, prinzând ocazie prin poruncă, m-a înșelat și prin ea m-a ucis.

for sin, taking the opportunity through the commandment, deceived me, and through it killed me.

12 De aceea legea este sfântă, și porunca sfântă și dreaptă și bună.

Therefore the law indeed is holy, and the commandment holy, and righteous, and good.

13 Atunci ce este bun s-a făcut moarte pentru mine? Nicidecum. Dar păcatul, ca să pară păcat, lucrează moarte în mine prin ce este bun; ca păcatul prin poruncă să devină peste măsură de păcătos.

Did that which is good, then, become death to me? Absolutely not. But sin, that it might be shown to be sin, by working death to me through that which is good; that through the commandment sin might become exceeding sinful.

14 Deoarece știm că legea este spirituală; dar eu sunt carnal, vândut sub păcat.

For we know that the law is spiritual, but I am fleshly, sold under sin.

15 Fiindcă ce lucrez nu încuviințez; fiindcă ce doresc aceea nu practic; dar ce urăsc aceea fac.

For I do not know what I am doing. For I do not practice what I desire to do; but what I hate, that I do.

16 Atunci, dacă fac ce nu voiesc, încuviințez legea că este bună.

But if I do what I do not want to do, I agree with the law that it is good.

17 Așadar acum nu mai sunt eu cel ce lucrează aceasta, ci păcatul care locuiește în mine.

So now it is no more I that do it, but sin which dwells in me.

18 Deoarece știu că în mine (adică în carnea mea) nu locuiește nimic bun; fiindcă a voi îmi este la îndemână, dar cum să lucrez ce este bine, nu găsesc.

For I know that in me, that is, in my flesh, dwells no good thing. For the desire is present in me, but the doing of the good is not.

19 Fiindcă binele, pe care îl voiesc, nu îl fac; ci răul, pe care nu îl voiesc, acela îl practic.

For the good which I desire, I do not do; but the evil which I do not desire, that I practice.

20 Acum dacă fac ce nu voiesc, nu mai sunt eu cel ce lucrează aceasta, ci păcatul care locuiește în mine.

But if what I do not desire, that I do, it is no more I that do it, but sin which dwells in me.

21 Găsesc atunci o lege că, în timp ce voiesc să fac binele, răul îmi este la îndemână.

I find then the law, that, to me, while I desire to do good, evil is present.

22 Fiindcă după omul dinăuntru mă desfăt în legea lui Dumnezeu;

For I delight in God's law in my inner being,

23 Dar văd o altă lege în membrele mele, războindu-se împotriva legii minții mele și înrobindu-mă legii păcatului care este în membrele mele.

but I see a different law in my members, warring against the law of my mind, and bringing me into captivity under the law of sin which is in my members.

24 O, ce om nenorocit sunt eu. Cine mă va elibera din trupul acestei morți?

What a wretched man I am. Who will deliver me out of the body of this death?

25 Mulțumesc lui Dumnezeu prin Isus Cristos Domnul nostru. Așadar, cu mintea, eu însumi servesc legii lui Dumnezeu; dar cu carnea, legii păcatului.

Thanks be to God through Jesus (the) Messiah, our Lord. So then with the mind, I myself serve God's law, but with the flesh, the sin's law.