Romani 7
1 Nu știți, fraților, (fiindcă vorbesc celor ce cunosc legea) că legea are domnie asupra omului cât timp trăiește?
Know ye not, brethren, (for I speak to them that know the law, ) how that the law hath dominion over a man as long as he liveth?
2 Fiindcă femeia care are soț este legată de soț prin lege cât timp trăiește el; dar dacă soțul moare, este dezlegată de legea soțului.
For the woman which hath an husband is bound by the law to [her] husband so long as he liveth; but if the husband be dead, she is loosed from the law of [her] husband.
3 Așadar, dacă în timp ce soțul trăiește, ea se căsătorește cu alt bărbat, va fi numită adulteră; dar dacă soțul ei moare, este liberă de acea lege; așa că nu este adulteră, deși este căsătorită cu alt bărbat.
So then if, while [her] husband liveth, she be married to another man, she shall be called an adulteress: but if her husband be dead, she is free from that law; so that she is no adulteress, though she be married to another man.
4 De aceea, frații mei, și voi ați devenit morți față de lege prin trupul lui Cristos; ca voi să fiți căsătoriți cu altul, tocmai cu cel înviat dintre morți, ca să aducem rod pentru Dumnezeu.
Wherefore, my brethren, ye also are become dead to the law by the body of Christ; that ye should be married to another, [even] to him who is raised from the dead, that we should bring forth fruit unto God.
5 Fiindcă pe când eram în carne, pasiunile păcatelor, care erau prin lege, lucrau în membrele noastre, să aducă rod pentru moarte.
For when we were in the flesh, the motions of sins, which were by the law, did work in our members to bring forth fruit unto death.
6 Dar acum, suntem dezlegați de lege, fiind moartă [legea] în care eram ținuți; ca să servim în înnoirea duhului și nu în vechimea literei.
But now we are delivered from the law, that being dead wherein we were held; that we should serve in newness of spirit, and not [in] the oldness of the letter.
7 Ce vom spune atunci? Este legea păcat? Nicidecum. Dimpotrivă, păcatul nu l-am cunoscut decât prin lege; fiindcă nu aș fi cunoscut pofta, dacă legea nu ar fi spus: Să nu poftești.
What shall we say then? [Is] the law sin? God forbid. Nay, I had not known sin, but by the law: for I had not known lust, except the law had said, Thou shalt not covet.
8 Dar păcatul, prinzând ocazie prin poruncă, a lucrat în mine tot felul de pofte; fiindcă fără lege păcatul era mort.
But sin, taking occasion by the commandment, wrought in me all manner of concupiscence. For without the law sin [was] dead.
9 Iar eu odinioară eram viu fără lege; dar când a venit porunca, păcatul a trăit din nou iar eu am murit.
For I was alive without the law once: but when the commandment came, sin revived, and I died.
10 Și porunca, cea pentru viață, eu am aflat-o ca fiind pentru moarte.
And the commandment, which [was ordained] to life, I found [to be] unto death.
11 Fiindcă păcatul, prinzând ocazie prin poruncă, m-a înșelat și prin ea m-a ucis.
For sin, taking occasion by the commandment, deceived me, and by it slew [me].
12 De aceea legea este sfântă, și porunca sfântă și dreaptă și bună.
Wherefore the law [is] holy, and the commandment holy, and just, and good.
13 Atunci ce este bun s-a făcut moarte pentru mine? Nicidecum. Dar păcatul, ca să pară păcat, lucrează moarte în mine prin ce este bun; ca păcatul prin poruncă să devină peste măsură de păcătos.
Was then that which is good made death unto me? God forbid. But sin, that it might appear sin, working death in me by that which is good; that sin by the commandment might become exceeding sinful.
14 Deoarece știm că legea este spirituală; dar eu sunt carnal, vândut sub păcat.
For we know that the law is spiritual: but I am carnal, sold under sin.
15 Fiindcă ce lucrez nu încuviințez; fiindcă ce doresc aceea nu practic; dar ce urăsc aceea fac.
For that which I do I allow not: for what I would, that do I not; but what I hate, that do I.
16 Atunci, dacă fac ce nu voiesc, încuviințez legea că este bună.
If then I do that which I would not, I consent unto the law that [it is] good.
17 Așadar acum nu mai sunt eu cel ce lucrează aceasta, ci păcatul care locuiește în mine.
Now then it is no more I that do it, but sin that dwelleth in me.
18 Deoarece știu că în mine (adică în carnea mea) nu locuiește nimic bun; fiindcă a voi îmi este la îndemână, dar cum să lucrez ce este bine, nu găsesc.
For I know that in me (that is, in my flesh, ) dwelleth no good thing: for to will is present with me; but [how] to perform that which is good I find not.
19 Fiindcă binele, pe care îl voiesc, nu îl fac; ci răul, pe care nu îl voiesc, acela îl practic.
For the good that I would I do not: but the evil which I would not, that I do.
20 Acum dacă fac ce nu voiesc, nu mai sunt eu cel ce lucrează aceasta, ci păcatul care locuiește în mine.
Now if I do that I would not, it is no more I that do it, but sin that dwelleth in me.
21 Găsesc atunci o lege că, în timp ce voiesc să fac binele, răul îmi este la îndemână.
I find then a law, that, when I would do good, evil is present with me.
22 Fiindcă după omul dinăuntru mă desfăt în legea lui Dumnezeu;
For I delight in the law of God after the inward man:
23 Dar văd o altă lege în membrele mele, războindu-se împotriva legii minții mele și înrobindu-mă legii păcatului care este în membrele mele.
But I see another law in my members, warring against the law of my mind, and bringing me into captivity to the law of sin which is in my members.
24 O, ce om nenorocit sunt eu. Cine mă va elibera din trupul acestei morți?
O wretched man that I am! who shall deliver me from the body of this death?
25 Mulțumesc lui Dumnezeu prin Isus Cristos Domnul nostru. Așadar, cu mintea, eu însumi servesc legii lui Dumnezeu; dar cu carnea, legii păcatului.
I thank God through Jesus Christ our Lord. So then with the mind I myself serve the law of God; but with the flesh the law of sin.
