Romani 6
1 Atunci, ce vom spune? Să continuăm în păcat ca să abunde harul?
Ce să spunem atunci? Să continuăm în păcat, pentru ca harul să abunde?
2 Nicidecum. Noi, care am murit față de păcat, cum să mai trăim în el?
Să nu se întâmple niciodată! Noi, care am murit față de păcat, cum am mai putea trăi în el?
3 Nu știți că toți câți am fost botezați în Isus Cristos, am fost botezați în moartea lui?
Sau nu știți că noi toți cei care am fost botezați în Hristos Isus am fost botezați în moartea lui?
4 De aceea suntem îngropați cu el prin botez în moarte; pentru ca, așa cum Cristos a fost înviat dintre morți prin gloria Tatălui, chiar așa și noi ar trebui să umblăm în înnoirea vieții.
Am fost deci îngropați împreună cu el prin botez în moarte, pentru ca, după cum Hristos a înviat din morți prin gloria Tatălui, tot așa și noi să umblăm într-o viață nouă.
5 Căci dacă am fost sădiți împreună în asemănarea morții sale, vom fi și în asemănarea învierii sale.
Căci, dacă ne-am unit cu El în asemănarea morții Lui, vom fi și noi părtași la învierea Lui,
6 Știind aceasta, că omul nostru cel vechi este crucificat cu el, pentru ca trupul păcatului să fie nimicit, ca de acum înainte noi să nu [mai] servim păcatului.
știind că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, pentru ca trupul păcatului să fie desființat, ca să nu mai fim robi ai păcatului.
7 Fiindcă cel mort este eliberat de păcat.
Căci cel care a murit a fost eliberat de păcat.
8 Acum dacă suntem morți împreună cu Cristos, credem că vom și trăi cu el,
Dar dacă am murit împreună cu Hristos, credem că și noi vom trăi împreună cu el,
9 Știind că Cristos, fiind înviat dintre morți, nu mai moare; moartea nu mai are domnie asupra lui.
știind că Hristos, înviind din morți, nu mai moare. Moartea nu mai are stăpânire asupra lui!
10 Fiindcă în aceea că a murit, a murit pentru păcat o singură dată; dar în aceea că trăiește, trăiește pentru Dumnezeu.
Căci moartea în care a murit, a murit o singură dată pentru păcat; dar viața pe care o trăiește, trăiește pentru Dumnezeu.
11 Tot așa și voi înșivă, socotiți-vă a fi morți într-adevăr față de păcat, dar vii pentru Dumnezeu prin Isus Cristos Domnul nostru.
Astfel, considerați-vă și voi înșivă ca fiind morți față de păcat, dar vii pentru Dumnezeu în Hristos Isus, Domnul nostru.
12 De aceea păcatul să nu domnească în trupul vostru muritor, ca să ascultați de el în poftele lui.
De aceea, nu lăsați păcatul să domnească în trupul vostru muritor, ca să-l ascultați în poftele lui.
13 Nici nu predați membrele voastre ca unelte ale nedreptății, pentru păcat; ci predați-vă pe voi înșivă lui Dumnezeu ca vii dintre morți, și membrele voastre lui Dumnezeu ca unelte ale dreptății.
De asemenea, nu vă prezentați membrele voastre păcatului ca instrumente ale nedreptății, ci prezentați-vă lui Dumnezeu ca vii din morți, iar membrele voastre ca instrumente ale dreptății pentru Dumnezeu.
14 Fiindcă păcatul nu va avea domnie asupra voastră; fiindcă nu sunteți sub lege, ci sub har.
Căci păcatul nu va avea stăpânire asupra voastră, pentru că nu sunteți sub lege, ci sub har.
15 Ce atunci? Să păcătuim pentru că nu suntem sub lege, ci sub har? Nicidecum.
Și atunci, ce se întâmplă? Să păcătuim pentru că nu suntem sub lege, ci sub har? Să nu se întâmple niciodată!
16 Nu știți că aceluia cui vă predați robi pentru a-i da ascultare, aceluia îi sunteți robi, căruia îi dați ascultare; fie ai păcatului pentru moarte, fie ai ascultării pentru dreptate?
Nu știți că, atunci când vă prezentați ca niște robi și ascultați de cineva, sunteți robii celui de care ascultați, fie de păcat spre moarte, fie de ascultare spre dreptate?
17 Dar mulțumiri fie lui Dumnezeu, pentru că ați fost robii păcatului, dar ați ascultat din inimă de acel model de doctrină, care v-a fost dat.
Dar mulțumim lui Dumnezeu că, în timp ce erați robi ai păcatului, ați devenit ascultători din inimă față de acea formă de învățătură la care ați fost predați.
18 Și fiind făcuți liberi față de păcat, ați devenit robii dreptății.
Fiind eliberați de păcat, ați devenit robi ai neprihănirii.
19 Vorbesc omenește din cauza neputinței cărnii voastre; fiindcă așa cum ați predat membrele voastre roabe necurăției și nelegiuirii, pentru nelegiuire, tot așa, acum predați membrele voastre roabe ale dreptății pentru sfințenie.
Vorbesc în termeni omenești, din pricina slăbiciunii cărnii voastre; căci, după cum v-ați prezentat mădularele ca robi ai necurăției și ai răutății peste răutăți, tot așa acum prezentați mădularele voastre ca robi ai neprihănirii pentru sfințire.
20 Fiindcă atunci când erați robii păcatului, erați liberi față de dreptate.
Căci atunci când erați robi ai păcatului, erați liberi de neprihănire.
21 Ce rod aveați atunci în acele lucruri de care acum vă este rușine? Fiindcă sfârșitul acelor lucruri este moartea.
Ce roade aveați deci atunci în lucrurile de care vă rușinați acum? Căci sfârșitul acelor lucruri este moartea.
