Romani 4

1 Așadar, ce vom spune că a găsit Avraam, tatăl nostru, în ce privește carnea?

2 Căci, dacă Avraam a fost declarat drept din fapte, are cu ce să se fălească; dar nu înaintea lui Dumnezeu.

3 Fiindcă ce spune scriptura? Avraam l-a crezut pe Dumnezeu și aceasta i s-a socotit pentru dreptate.

4 Dar celui ce lucrează, plata nu i se socotește conform harului, ci conform datoriei.

5 Dar celui ce nu lucrează, ci crede în cel ce declară drept pe cel neevlavios, credința lui i se socotește pentru dreptate.

6 După cum și David vorbește despre binecuvântarea omului, căruia Dumnezeu îi atribuie dreptatea fără fapte,

7 Spunând: Binecuvântați sunt aceia ale căror nelegiuiri sunt iertate și ale căror păcate sunt acoperite.

8 Binecuvântat este omul căruia Domnul nu îi va imputa păcatul.

9 Atunci, vine această binecuvântare numai peste cel circumcis, sau și peste cel necircumcis? Fiindcă spunem că lui Avraam credința i s-a socotit pentru dreptate.

10 Dar cum [i] s-a socotit? Când era în circumcizie sau în necircumcizie? Nu în circumcizie, ci în necircumcizie.

11 Și a primit semnul circumciziei, un sigiliu al dreptății credinței pe care o avea fiind în necircumcizie; ca el să fie tatăl tuturor celor ce cred, cu toate că nu sunt în circumcizie; ca să li se atribuie și lor dreptatea;

12 Și să fie tatăl circumciziei nu doar celor din circumcizie, ci și celor ce umblă în pașii acelei credințe a tatălui nostru Avraam, pe care o avea fiind [încă] necircumcis.

13 Fiindcă promisiunea că el va fi moștenitor al lumii nu era dată lui Avraam sau seminței sale prin lege, ci prin dreptatea credinței.

14 Căci dacă moștenitori sunt cei din lege, credința este desființată și promisiunea este fără efect;

15 Fiindcă legea lucrează furie; căci unde nu este lege, nu este nici încălcare a legii.

16 Din această cauză este din credință, ca să fie conform harului; pentru ca promisiunea să fie sigură întregii semințe; nu numai celei ce este din lege, dar și celei ce este din credința lui Avraam, care este tatăl nostru al tuturor,

17 (Așa cum este scris: Te-am făcut tatăl multor națiuni), în fața celui pe care l-a crezut, adică Dumnezeu, care dă viață morților și cheamă cele ce nu sunt ca și cum ar fi.

18 El care împotriva speranței a crezut în speranță, ca el să devină tatăl multor națiuni, conform cu ceea ce [i] se spusese: Așa va fi sămânța ta.

19 Și, nefiind slab în credință, nu a luat în considerare propriul său trup deja mort, având aproape o sută de ani, nici starea moartă a pântecelui Sarei;

20 Nu a șovăit la promisiunea lui Dumnezeu, prin necredință; ci a fost tare în credință, dând glorie lui Dumnezeu;

21 Și, fiind deplin convins că, ce a promis, a fost în stare să și facă.

22 Și de aceea aceasta i s-a atribuit lui pentru dreptate;

23 Dar nu numai pentru el a fost scris că i s-a atribuit;

24 Ci și pentru noi, cărora ni se va atribui, dacă credem în cel ce a înviat dintre morți pe Isus Domnul nostru;

25 Care a fost predat din cauza greșelilor noastre și a fost înviat pentru justificarea noastră.