< Romani 4 >
1 Așadar, ce vom spune că a găsit Avraam, tatăl nostru, în ce privește carnea?
Quel avantage pouvons-nous dire que notre premier père Abraham a obtenu par lui-même?
2 Căci, dacă Avraam a fost declarat drept din fapte, are cu ce să se fălească; dar nu înaintea lui Dumnezeu.
Si ce sont ses oeuvres qui l'ont justifié, il peut être orgueilleux; mais il ne le peut pas devant Dieu.
3 Fiindcă ce spune scriptura? Avraam l-a crezut pe Dumnezeu și aceasta i s-a socotit pentru dreptate.
Que dit l'Écriture: «Abraham eut foi en Dieu, et cela lui fut compté pour justice»
4 Dar celui ce lucrează, plata nu i se socotește conform harului, ci conform datoriei.
Or le salaire de celui qui a fait de bonnes oeuvres n'est pas considéré comme une grâce, mais comme une dette.
5 Dar celui ce nu lucrează, ci crede în cel ce declară drept pe cel neevlavios, credința lui i se socotește pentru dreptate.
Quant à celui qui n'a pas fait de bonnes oeuvres, mais qui a foi en Celui qui justifie le pécheur, sa foi lui «est comptée pour justice».
6 După cum și David vorbește despre binecuvântarea omului, căruia Dumnezeu îi atribuie dreptatea fără fapte,
David aussi parle du bonheur de celui que Dieu considère comme juste indépendamment de ses oeuvres:
7 Spunând: Binecuvântați sunt aceia ale căror nelegiuiri sunt iertate și ale căror păcate sunt acoperite.
«Heureux ceux dont les fautes sont pardonnées Et dont les péchés sont effacés.
8 Binecuvântat este omul căruia Domnul nu îi va imputa păcatul.
Heureux celui dont le Seigneur ne porte pas en compte le péché.»
9 Atunci, vine această binecuvântare numai peste cel circumcis, sau și peste cel necircumcis? Fiindcă spunem că lui Avraam credința i s-a socotit pentru dreptate.
Cette béatitude ne s'adresse-t-elle qu'aux circoncis? ne s'applique-t-elle pas aussi aux incirconcis? Quand nous disons pour Abraham que «sa foi lui fut comptée pour justice, »
10 Dar cum [i] s-a socotit? Când era în circumcizie sau în necircumcizie? Nu în circumcizie, ci în necircumcizie.
comment lui fut-elle comptée? avant ou après sa circoncision? Ce n'est pas après, c'est avant sa circoncision!
11 Și a primit semnul circumciziei, un sigiliu al dreptății credinței pe care o avea fiind în necircumcizie; ca el să fie tatăl tuturor celor ce cred, cu toate că nu sunt în circumcizie; ca să li se atribuie și lor dreptatea;
Et il a reçu le signe de la circoncision comme le sceau de la justice que sa foi lui avait obtenue quand il n'était pas circoncis; c'était pour qu'il fût le père de tous les incirconcis qui auraient la foi, et qu'elle leur fût comptée pour justice.
12 Și să fie tatăl circumciziei nu doar celor din circumcizie, ci și celor ce umblă în pașii acelei credințe a tatălui nostru Avraam, pe care o avea fiind [încă] necircumcis.
Il devait être aussi le père des circoncis qui non seulement le seraient, mais qui marcheraient sur ses traces, en ayant la foi qu'il avait, lui, notre père Abraham, avant sa circoncision.
13 Fiindcă promisiunea că el va fi moștenitor al lumii nu era dată lui Avraam sau seminței sale prin lege, ci prin dreptatea credinței.
En effet, ce n'est pas une Loi qui a assuré à Abraham et à ses descendants la possession du monde, c'est la justice que procure la foi.
14 Căci dacă moștenitori sunt cei din lege, credința este desființată și promisiunea este fără efect;
Si c'est une Loi qui assure cette possession, alors la foi est inutile et la promesse est annulée.
15 Fiindcă legea lucrează furie; căci unde nu este lege, nu este nici încălcare a legii.
(La Loi ne produit que la colère, et là où il n'y a pas de Loi, il n'y a pas non plus de violation.)
16 Din această cauză este din credință, ca să fie conform harului; pentru ca promisiunea să fie sigură întregii semințe; nu numai celei ce este din lege, dar și celei ce este din credința lui Avraam, care este tatăl nostru al tuturor,
Voici pourquoi la possession vient par la foi: c'est pour qu'elle soit l'effet d'une grâce, et que la promesse soit assurée à tous les descendants, non pas seulement à ceux qui ont reçu la Loi, mais à ceux qui ont eu la foi d'Abraham; il est notre père à tous
17 (Așa cum este scris: Te-am făcut tatăl multor națiuni), în fața celui pe care l-a crezut, adică Dumnezeu, care dă viață morților și cheamă cele ce nu sunt ca și cum ar fi.
(ainsi que cela est écrit: «Je t'ai rendu père de plusieurs peuples»), il l'est devant le Dieu en qui il a cru, qui rend la vie aux morts et qui appelle à l'existence ce qui n'existe pas.
18 El care împotriva speranței a crezut în speranță, ca el să devină tatăl multor națiuni, conform cu ceea ce [i] se spusese: Așa va fi sămânța ta.
Contre toute espérance, il a été plein d'espérance, il a cru et il est devenu «le père de plusieurs peuples» (selon cette parole: «Telle sera ta postérité»).
19 Și, nefiind slab în credință, nu a luat în considerare propriul său trup deja mort, având aproape o sută de ani, nici starea moartă a pântecelui Sarei;
Sa foi n'a pas faibli; il n'a pas fait attention à son extrême vieillesse (il était presque centenaire) ni à l'âge trop avancé de Sarra.
20 Nu a șovăit la promisiunea lui Dumnezeu, prin necredință; ci a fost tare în credință, dând glorie lui Dumnezeu;
Il ne douta pas de la promesse de Dieu; il ne fut pas incrédule; au contraire, fortifié par sa foi, il donna gloire à Dieu,
21 Și, fiind deplin convins că, ce a promis, a fost în stare să și facă.
convaincu que Celui qui a promis est assez puissant pour remplir sa promesse.
22 Și de aceea aceasta i s-a atribuit lui pentru dreptate;
Voilà pourquoi «elle lui fut comptée pour justice».
23 Dar nu numai pentru el a fost scris că i s-a atribuit;
Or ce n'est pas pour lui seul que ce mot est écrit: «cela lui fut compté»,
24 Ci și pentru noi, cărora ni se va atribui, dacă credem în cel ce a înviat dintre morți pe Isus Domnul nostru;
c'est aussi pour nous; cela doit nous être «compté» également à nous qui croyons en celui qui a ressuscité des morts notre Seigneur Jésus-Christ,
25 Care a fost predat din cauza greșelilor noastre și a fost înviat pentru justificarea noastră.
lui qui «a été livré à cause de nos péchés» et a été ressuscité à cause de notre justification.