Romani 4
1 Așadar, ce vom spune că a găsit Avraam, tatăl nostru, în ce privește carnea?
What, then, shall we say that Abraham our father has found, as it respects the flesh?
2 Căci, dacă Avraam a fost declarat drept din fapte, are cu ce să se fălească; dar nu înaintea lui Dumnezeu.
For if Abraham was justified by works, he has cause for boasting, but not before God.
3 Fiindcă ce spune scriptura? Avraam l-a crezut pe Dumnezeu și aceasta i s-a socotit pentru dreptate.
For what says the scripture? Abraham believed God, and it was counted to him for righteousness.
4 Dar celui ce lucrează, plata nu i se socotește conform harului, ci conform datoriei.
Now to him that works, the reward is not counted as a favor, but as a debt:
5 Dar celui ce nu lucrează, ci crede în cel ce declară drept pe cel neevlavios, credința lui i se socotește pentru dreptate.
but to him that works not, but believes on him that justifies the ungodly, his faith is counted for righteousness.
6 După cum și David vorbește despre binecuvântarea omului, căruia Dumnezeu îi atribuie dreptatea fără fapte,
Even as David also speaks of the blessedness of the man to whom God counts righteousness without works, saying:
7 Spunând: Binecuvântați sunt aceia ale căror nelegiuiri sunt iertate și ale căror păcate sunt acoperite.
Blessed are they whose iniquities are forgiven, and whose sins are covered.
8 Binecuvântat este omul căruia Domnul nu îi va imputa păcatul.
Blessed is the man to whom the Lord will not charge sin.
9 Atunci, vine această binecuvântare numai peste cel circumcis, sau și peste cel necircumcis? Fiindcă spunem că lui Avraam credința i s-a socotit pentru dreptate.
Comes this blessedness then on those who are circumcised only, or on those who are uncircumcised also? For we say that faith was counted to Abraham for righteousness.
10 Dar cum [i] s-a socotit? Când era în circumcizie sau în necircumcizie? Nu în circumcizie, ci în necircumcizie.
Under what circumstances, then, was it counted? After he was circumcised? Or, while he was uncircumcised? Not after he was circumcised, but while he was uncircumcised.
11 Și a primit semnul circumciziei, un sigiliu al dreptății credinței pe care o avea fiind în necircumcizie; ca el să fie tatăl tuturor celor ce cred, cu toate că nu sunt în circumcizie; ca să li se atribuie și lor dreptatea;
And he received the sign of circumcision, as a seal of the righteousness of the faith that he had while he was uncircumcised, in order that he might be the father of all that believe, even in a state of uncircumcision, so that righteousness might be counted to them also;
12 Și să fie tatăl circumciziei nu doar celor din circumcizie, ci și celor ce umblă în pașii acelei credințe a tatălui nostru Avraam, pe care o avea fiind [încă] necircumcis.
and the father of circumcision to those who are not only circumcised, but who, also, walk in the steps of that faith which our father Abraham had while he was yet uncircumcised.
13 Fiindcă promisiunea că el va fi moștenitor al lumii nu era dată lui Avraam sau seminței sale prin lege, ci prin dreptatea credinței.
For the promise that he should be the heir of the world, was not to Abraham, nor to his posterity, through law, but through the righteousness of faith.
14 Căci dacă moștenitori sunt cei din lege, credința este desființată și promisiunea este fără efect;
For if they that are of the law be heirs, the faith is made powerless, and the promise is unmeaning;
15 Fiindcă legea lucrează furie; căci unde nu este lege, nu este nici încălcare a legii.
for the law inflicts punishment; for where no law is, there is no transgression.
16 Din această cauză este din credință, ca să fie conform harului; pentru ca promisiunea să fie sigură întregii semințe; nu numai celei ce este din lege, dar și celei ce este din credința lui Avraam, care este tatăl nostru al tuturor,
Therefore, the inheritance is by faith, that it may be according to grace, in order that the promise may be sure to all his posterity, not to those only who are of the law, but to those, also, who are of the faith of Abraham, who is the father of us all,
17 (Așa cum este scris: Te-am făcut tatăl multor națiuni), în fața celui pe care l-a crezut, adică Dumnezeu, care dă viață morților și cheamă cele ce nu sunt ca și cum ar fi.
(as it is written: I have made you a father of many nations, ) in the sight of him in whom he believed, even God, who makes the dead alive, and calls those things which are not, as though they were.
18 El care împotriva speranței a crezut în speranță, ca el să devină tatăl multor națiuni, conform cu ceea ce [i] se spusese: Așa va fi sămânța ta.
He, against hope, confidently believed that he would become the father of many nations, according to that which was spoken: So shall your posterity be.
19 Și, nefiind slab în credință, nu a luat în considerare propriul său trup deja mort, având aproape o sută de ani, nici starea moartă a pântecelui Sarei;
And not being weak in faith, he considered not his own body, which was already dead, (for he was about a hundred years old, ) nor the deadness of Sarah’s womb;
20 Nu a șovăit la promisiunea lui Dumnezeu, prin necredință; ci a fost tare în credință, dând glorie lui Dumnezeu;
and he doubted not, through unbelief, with respect to the promise of God, but was strong in faith, giving glory to God,
21 Și, fiind deplin convins că, ce a promis, a fost în stare să și facă.
and being fully persuaded that what he had promised he was able also to perform.
22 Și de aceea aceasta i s-a atribuit lui pentru dreptate;
For this reason, it was counted to him for righteousness.
23 Dar nu numai pentru el a fost scris că i s-a atribuit;
But that it was counted to him, was not written for his sake alone,
24 Ci și pentru noi, cărora ni se va atribui, dacă credem în cel ce a înviat dintre morți pe Isus Domnul nostru;
but for our sakes also, to whom it shall be counted, if we believe on him that raised Jesus our Lord from the dead,
25 Care a fost predat din cauza greșelilor noastre și a fost înviat pentru justificarea noastră.
who was delivered up for our offenses, and raised again for our justification.
