Romani 4
1 Așadar, ce vom spune că a găsit Avraam, tatăl nostru, în ce privește carnea?
What then will we say that Abraham, our forefather, has found according to the flesh?
2 Căci, dacă Avraam a fost declarat drept din fapte, are cu ce să se fălească; dar nu înaintea lui Dumnezeu.
For if Abraham was justified by works, he has something to boast about, but not toward God.
3 Fiindcă ce spune scriptura? Avraam l-a crezut pe Dumnezeu și aceasta i s-a socotit pentru dreptate.
For what does the Scripture say? “Abraham believed God, and it was accounted to him for righteousness.”
4 Dar celui ce lucrează, plata nu i se socotește conform harului, ci conform datoriei.
Now to him who works, the reward is not counted as grace, but as something owed.
5 Dar celui ce nu lucrează, ci crede în cel ce declară drept pe cel neevlavios, credința lui i se socotește pentru dreptate.
But to him who does not work, but believes in him who justifies the ungodly, his faith is accounted for righteousness.
6 După cum și David vorbește despre binecuvântarea omului, căruia Dumnezeu îi atribuie dreptatea fără fapte,
Even as David also pronounces blessing on the man to whom God counts righteousness apart from works:
7 Spunând: Binecuvântați sunt aceia ale căror nelegiuiri sunt iertate și ale căror păcate sunt acoperite.
“Blessed are they whose iniquities are forgiven, whose sins are covered.
8 Binecuvântat este omul căruia Domnul nu îi va imputa păcatul.
Blessed is the man whom the Lord will by no means charge with sin.”
9 Atunci, vine această binecuvântare numai peste cel circumcis, sau și peste cel necircumcis? Fiindcă spunem că lui Avraam credința i s-a socotit pentru dreptate.
Is this blessing then pronounced only on the circumcised, or on the uncircumcised also? For we say that faith was accounted to Abraham for righteousness.
10 Dar cum [i] s-a socotit? Când era în circumcizie sau în necircumcizie? Nu în circumcizie, ci în necircumcizie.
How then was it counted? When he was in circumcision, or in uncircumcision? Not in circumcision, but in uncircumcision.
11 Și a primit semnul circumciziei, un sigiliu al dreptății credinței pe care o avea fiind în necircumcizie; ca el să fie tatăl tuturor celor ce cred, cu toate că nu sunt în circumcizie; ca să li se atribuie și lor dreptatea;
He received the sign of circumcision, a seal of the righteousness of the faith which he had while he was in uncircumcision, that he might be the father of all those who believe, though they might be in uncircumcision, that righteousness might also be accounted to them.
12 Și să fie tatăl circumciziei nu doar celor din circumcizie, ci și celor ce umblă în pașii acelei credințe a tatălui nostru Avraam, pe care o avea fiind [încă] necircumcis.
He is the father of circumcision to those who not only are of the circumcision, but who also walk in the steps of that faith of our father Abraham, which he had in uncircumcision.
13 Fiindcă promisiunea că el va fi moștenitor al lumii nu era dată lui Avraam sau seminței sale prin lege, ci prin dreptatea credinței.
For the promise to Abraham and to his offspring that he would be heir of the world was not through the law, but through the righteousness of faith.
14 Căci dacă moștenitori sunt cei din lege, credința este desființată și promisiunea este fără efect;
For if those who are of the law are heirs, faith is made void, and the promise is made of no effect.
15 Fiindcă legea lucrează furie; căci unde nu este lege, nu este nici încălcare a legii.
For the law produces wrath; for where there is no law, neither is there disobedience.
16 Din această cauză este din credință, ca să fie conform harului; pentru ca promisiunea să fie sigură întregii semințe; nu numai celei ce este din lege, dar și celei ce este din credința lui Avraam, care este tatăl nostru al tuturor,
For this cause it is of faith, that it may be according to grace, to the end that the promise may be sure to all the offspring, not to that only which is of the law, but to that also which is of the faith of Abraham, who is the father of us all.
17 (Așa cum este scris: Te-am făcut tatăl multor națiuni), în fața celui pe care l-a crezut, adică Dumnezeu, care dă viață morților și cheamă cele ce nu sunt ca și cum ar fi.
As it is written, “I have made you a father of many nations.” This is in the presence of him whom he believed: God, who gives life to the dead, and calls the things that are not, as though they were.
18 El care împotriva speranței a crezut în speranță, ca el să devină tatăl multor națiuni, conform cu ceea ce [i] se spusese: Așa va fi sămânța ta.
Against hope, Abraham in hope believed, to the end that he might become a father of many nations, according to that which had been spoken, “So will your offspring be.”
19 Și, nefiind slab în credință, nu a luat în considerare propriul său trup deja mort, având aproape o sută de ani, nici starea moartă a pântecelui Sarei;
Without being weakened in faith, he did not consider his own body, already having been worn out, (he being about a hundred years old), and the deadness of Sarah’s womb.
20 Nu a șovăit la promisiunea lui Dumnezeu, prin necredință; ci a fost tare în credință, dând glorie lui Dumnezeu;
Yet, looking to the promise of God, he did not waver through unbelief, but grew strong through faith, giving glory to God,
21 Și, fiind deplin convins că, ce a promis, a fost în stare să și facă.
and being fully assured that what he had promised, he was also able to perform.
22 Și de aceea aceasta i s-a atribuit lui pentru dreptate;
Therefore it also was “credited to him for righteousness.”
23 Dar nu numai pentru el a fost scris că i s-a atribuit;
Now it was not written that it was accounted to him for his sake alone,
24 Ci și pentru noi, cărora ni se va atribui, dacă credem în cel ce a înviat dintre morți pe Isus Domnul nostru;
but for our sake also, to whom it will be accounted, who believe in him who raised Jesus our Lord from the dead,
25 Care a fost predat din cauza greșelilor noastre și a fost înviat pentru justificarea noastră.
who was delivered up for our trespasses, and was raised for our justification.
