Apocolipsa 7

1 Și după acestea am văzut patru îngeri stând în picioare pe cele patru colțuri ale pământului, ținând cele patru vânturi ale pământului, ca vântul să nu sufle peste pământ, nici peste mare, nici peste vreun copac.

2 Și am văzut alt înger urcând de la răsăritul soarelui, având sigiliul Dumnezeului cel viu; și a strigat cu voce tare celor patru îngeri, cărora le-a fost dat să vatăme pământul și marea,

3 Spunând: Nu vătămați pământul, nici marea, nici copacii, până când vom sigila pe robii Dumnezeului nostru pe frunțile lor.

4 Și am auzit numărul celor sigilați; și au fost sigilați o sută patruzeci și patru de mii din toate semințiile copiilor lui Israel.

5 Din tribul lui Iuda, au fost sigilați douăsprezece mii. Din tribul lui Ruben, au fost sigilați douăsprezece mii. Din tribul lui Gad, au fost sigilați douăsprezece mii.

6 Din tribul lui Așer, au fost sigilați douăsprezece mii. Din tribul lui Neftali, au fost sigilați douăsprezece mii. Din tribul lui Manase, au fost sigilați douăsprezece mii.

7 Din tribul lui Simeon, au fost sigilați douăsprezece mii. Din tribul lui Levi, au fost sigilați douăsprezece mii. Din tribul lui Isahar, au fost sigilați douăsprezece mii.

8 Din tribul lui Zabulon, au fost sigilați douăsprezece mii. Din tribul lui Iosif, au fost sigilați douăsprezece mii. Din tribul lui Beniamin, au fost sigilați douăsprezece mii.

9 După aceasta m-am uitat și iată, o mare mulțime, pe care nimeni nu o putea număra, din toate națiunile și din toate rasele și popoarele și limbile, a stat în picioare înaintea tronului și înaintea Mielului, îmbrăcați în robe albe și cu ramuri de palmieri în mâinile lor.

10 Și strigau cu voce tare, spunând: Salvarea Dumnezeului nostru care șade pe tron și Mielului.

11 Și toți îngerii stăteau în picioare de jur împrejurul tronului și al bătrânilor și a celor patru ființe vii și cădeau pe fețele lor înaintea tronului și i se închinau lui Dumnezeu,

12 Spunând: Amin. Binecuvântarea și gloria și înțelepciunea și mulțumirea și onoarea și puterea și tăria fie Dumnezeului nostru, pentru totdeauna și întotdeauna. Amin. (aiōn g165)

13 Și unul dintre bătrâni a răspuns, spunându-mi: Cine sunt aceștia care sunt îmbrăcați în robe albe? Și de unde au venit?

14 Și i-am zis: Domnule, tu știi. Iar el mi-a spus: Aceștia sunt aceia care au ieșit din mare necaz și și-au spălat robele și le-au albit în sângele Mielului.

15 De aceea sunt ei înaintea tronului lui Dumnezeu și îi servesc zi și noapte în templul său; și cel ce șade pe tron va locui printre ei.

16 Ei nu vor mai flămânzi, nici nu vor mai înseta; nici soarele nu va cădea peste ei, nici vreo arșiță.

17 Pentru că Mielul, care este în mijlocul tronului, îi va paște și îi va conduce la izvoarele vii ale apelor; și Dumnezeu va șterge toate lacrimile de la ochii lor.