< Apocolipsa 4 >
1 După aceasta, m-am uitat și, iată, o ușă era deschisă în cer; și prima voce pe care am auzit-o era ca a unei trâmbițe care vorbea cu mine și a spus: Urcă-te aici și îți voi arăta lucrurile care trebuie să fie de acum înainte.
Andin mǝn ⱪariwidim, mana, asmanda bir ixik eqiⱪliⱪ turatti. Mǝn tunji ⱪetim angliƣan kanay awaziƣa ohxap ketidiƣan awaz manga: «Bu yaⱪⱪa qiⱪ, sanga bulardin keyin yüz berixi muⱪǝrrǝr bolƣan ixlarni kɵrsitǝy» dedi
2 Și imediat am fost în duhul; și, iată, un tron era așezat în cer și pe tron ședea cineva.
wǝ dǝrⱨal mǝn Roⱨning ilkidǝ boldum; mana, ǝrxtǝ bir tǝht, tǝhttǝ bir zat olturatti.
3 Și cel ce ședea era la vedere asemănător pietrei de jasp și de sardonix; și era un curcubeu de jur împrejurul tronului, la vedere asemănător smaraldului.
Tǝhttǝ olturƣuqining ⱪiyapiti yexil ⱪaxtax wǝ ⱪizil kwartsⱪa ohxaytti. Tǝhtning qɵrisini zumrǝttǝk bir ⱨǝsǝn-ⱨüsǝn orap turatti.
4 Și de jur împrejurul tronului erau douăzeci și patru de scaune; și pe scaune am văzut douăzeci și patru de bătrâni, șezând, îmbrăcați în haine albe; și aveau pe capetele lor coroane de aur.
Tǝhtning ǝtrapida yǝnǝ yigirmǝ tɵt tǝht bar idi. Tǝhtlǝrdǝ aⱪ kiyimlǝr bilǝn kiyingǝn, baxliriƣa altun taj taⱪalƣan yigirmǝ tɵt aⱪsaⱪal olturatti.
5 Și din tron ieșeau fulgere și tunete și voci; și erau șapte lămpi de foc, arzând înaintea tronului, care sunt cele șapte Duhuri ale lui Dumnezeu.
Tǝhttin qaⱪmaⱪlar qeⱪip, türlük awazlar wǝ güldürmamilar anglinip turatti. Tǝhtning aldida yalⱪunlap turƣan yǝttǝ mǝx’ǝl kɵyüp turatti; bular Hudaning yǝttǝ Roⱨi idi.
6 Și înaintea tronului era o mare de sticlă, asemănătoare cristalului; și în mijlocul tronului și de jur împrejurul tronului, se aflau patru ființe vii pline de ochi în față și în spate.
Tǝhtning aldi huddi hrustaldǝk parⱪirap turidiƣan, süzük ǝynǝk dengizdǝk idi. Tǝhtning otturisida wǝ tǝhtning qɵrisidǝ, aldi wǝ kǝyni kɵzlǝr bilǝn tolƣan tɵt ⱨayat mǝhluⱪ turatti.
7 Și prima ființă vie era asemănătoare leului, și a două ființă vie era asemănătoare vițelului, și a treia ființă vie avea față ca un om, și a patra ființă vie era asemănătoare unei acvile zburând.
Birinqi mǝhluⱪ xirƣa, ikkinqi mǝhluⱪ buⱪiƣa ohxaytti. Üqinqi mǝhluⱪning yüzi adǝmning qirayiƣa ohxaytti. Tɵtinqi mǝhluⱪ pǝrwaz ⱪiliwatⱪan bürkütkǝ ohxaytti.
8 Și cele patru ființe vii aveau fiecare din ele șase aripi împrejur; și erau pline de ochi pe dinăuntru; și nu au odihnă zi și noapte, spunând: Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul Dumnezeu Atotputernic, care era și care este și care vine.
Tɵt ⱨayat mǝhluⱪning ⱨǝrbirining altidin ⱪaniti bar idi; ularning pütün bǝdinining qɵrisi ⱨǝtta iq tǝripimu kɵzlǝr bilǝn tolƣanidi; ular keqǝ-kündüz tohtimay: — «Muⱪǝddǝs, muⱪǝddǝs, muⱪǝddǝstur, Bar bolƣan, ⱨazirmu bar ⱨǝm kǝlgüsidimu Bolƣuqi, Ⱨǝmmigǝ Ⱪadir Pǝrwǝrdigar Huda!» — deyixǝtti.
9 Și când acele ființe vii dau glorie și onoare și mulțumiri celui ce șade pe tron, care trăiește pentru totdeauna și întotdeauna, (aiōn )
Ⱨayat mǝhluⱪlar tǝhttǝ olturƣan ǝbǝdil’ǝbǝd ⱨayat Bolƣuqini uluƣlap, Uningƣa ⱨɵrmǝt-xǝwkǝt wǝ tǝxǝkkür izⱨar ⱪilƣinida, (aiōn )
10 Cei douăzeci și patru de bătrâni cad jos înaintea celui ce șade pe tron și se închină celui ce trăiește pentru totdeauna și întotdeauna și își aruncă coroanele înaintea tronului, spunând: (aiōn )
yigirmǝ tɵt aⱪsaⱪal tǝhttǝ olturƣuqining ayiƣiƣa yiⱪilip ǝbǝdil’ǝbǝd ⱨayat Bolƣuqiƣa bax ⱪoyup sǝjdǝ ⱪilatti, tajlirini tǝhtning aldiƣa taxlap ⱪoyup, mundaⱪ deyixǝtti: — (aiōn )
11 Tu ești demn Doamne să primești gloria și onoarea și puterea, pentru că ai creat toate lucrurile și pentru plăcerea ta sunt și au fost create.
«Sǝn, i Pǝrwǝrdigarimiz wǝ Hudayimiz, Xan-xǝrǝp, ⱨɵrmǝt-xɵⱨrǝt wǝ ⱪudrǝtkǝ layiⱪtursǝn. Qünki Ɵzüng ⱨǝmmini yaratting, Ularning ⱨǝmmisi iradǝng bilǝn mǝwjut idi wǝ yaritildi!»