Apocolipsa 18
1 Și după aceste lucruri am văzut alt înger coborând din cer, având putere mare; și pământul a fost luminat cu gloria lui.
Μετὰ ταῦτα εἶδον ἄλλον ἄγγελον καταβαίνοντα ἐκ τοῦ οὐρανοῦ, ἔχοντα ἐξουσίαν μεγάλην, καὶ ἡ γῆ ἐφωτίσθη ἐκ τῆς δόξης αὐτοῦ.
2 Și a strigat puternic cu voce tare, spunând: A căzut, a căzut Babilonul cel mare și a devenit locuința dracilor și locașul fiecărui duh necurat și colivia fiecărei păsări necurate și de urât.
καὶ ἔκραξεν ⸀ἐνἰσχυρᾷ φωνῇ λέγων· Ἔπεσεν, ⸀ἔπεσενΒαβυλὼν ἡ μεγάλη, καὶ ἐγένετο κατοικητήριον ⸀δαιμονίωνκαὶ φυλακὴ παντὸς πνεύματος ἀκαθάρτου καὶ φυλακὴ παντὸς ὀρνέου ἀκαθάρτου ⸂καὶ φυλακὴ παντὸς θηρίου ἀκαθάρτου καὶ μεμισημένου,
3 Pentru că toate națiunile au băut din vinul furiei curviei ei, și împărații pământului au curvit cu ea, și comercianții pământului s-au îmbogățit prin abundența rafinamentelor ei.
ὅτι ἐκ τοῦ οἴνου τοῦ θυμοῦ τῆς πορνείας αὐτῆς ⸀πέπτωκανπάντα τὰ ἔθνη, καὶ οἱ βασιλεῖς τῆς γῆς μετʼ αὐτῆς ἐπόρνευσαν, καὶ οἱ ἔμποροι τῆς γῆς ἐκ τῆς δυνάμεως τοῦ στρήνους αὐτῆς ἐπλούτησαν.
4 Și am auzit altă voce din cer, spunând: Ieșiți din ea, poporul meu, ca să nu fiți părtași la păcatele ei și să nu primiți din plăgile ei.
Καὶ ἤκουσα ἄλλην φωνὴν ἐκ τοῦ οὐρανοῦ λέγουσαν· ⸀Ἐξέλθατε ⸂ὁ λαός μου, ἐξ αὐτῆς, ἵνα μὴ συγκοινωνήσητε ταῖς ἁμαρτίαις αὐτῆς, καὶ ἐκ τῶν πληγῶν αὐτῆς ἵνα μὴ λάβητε·
5 Pentru că păcatele ei au ajuns până la cer și Dumnezeu și-a adus aminte de nelegiuirile ei.
ὅτι ἐκολλήθησαν αὐτῆς αἱ ἁμαρτίαι ἄχρι τοῦ οὐρανοῦ, καὶ ἐμνημόνευσεν ὁ θεὸς τὰ ἀδικήματα αὐτῆς.
6 Răsplătiți-i așa cum v-a răsplătit ea și dublați-i dublu conform faptelor ei; în paharul pe care ea l-a umplut, umpleți-i dublu.
ἀπόδοτε αὐτῇ ὡς καὶ αὐτὴ ἀπέδωκεν, καὶ ⸀διπλώσατε⸀τὰδιπλᾶ κατὰ τὰ ἔργα αὐτῆς· ἐν τῷ ποτηρίῳ ᾧ ἐκέρασεν κεράσατε αὐτῇ διπλοῦν·
7 Cât de mult se glorifica pe ea însăși și trăia desfătător, atât de mult chin și întristare să îi dați, fiindcă spune în inima ei: Șed ca împărăteasă și nu sunt văduvă și nicidecum nu voi vedea întristarea.
ὅσα ἐδόξασεν αὑτὴν καὶ ἐστρηνίασεν, τοσοῦτον δότε αὐτῇ βασανισμὸν καὶ πένθος. ὅτι ἐν τῇ καρδίᾳ αὐτῆς λέγει ὅτι Κάθημαι βασίλισσα, καὶ χήρα οὐκ εἰμί, καὶ πένθος οὐ μὴ ἴδω.
8 Din această cauză, într-o singură zi vor veni plăgile ei, moarte și jelire și foamete; și va fi complet arsă cu foc, pentru că puternic este Domnul Dumnezeu care o judecă.
διὰ τοῦτο ἐν μιᾷ ἡμέρᾳ ἥξουσιν αἱ πληγαὶ αὐτῆς, θάνατος καὶ πένθος καὶ λιμός, καὶ ἐν πυρὶ κατακαυθήσεται· ὅτι ἰσχυρὸς κύριος ὁ θεὸς ὁ κρίνας αὐτήν.
9 Și împărații pământului, care au curvit și au trăit desfătător cu ea, o vor plânge și se vor lamenta pentru ea când vor vedea fumul arderii ei,
Καὶ κλαύσουσιν καὶ κόψονται ἐπʼ αὐτὴν οἱ βασιλεῖς τῆς γῆς οἱ μετʼ αὐτῆς πορνεύσαντες καὶ στρηνιάσαντες, ὅταν βλέπωσιν τὸν καπνὸν τῆς πυρώσεως αὐτῆς,
10 Stând departe de frica chinului ei, spunând: Vai, vai, acea cetate mare, Babilon, acea cetate puternică! Pentru că într-o singură oră ți-a venit judecata.
ἀπὸ μακρόθεν ἑστηκότες διὰ τὸν φόβον τοῦ βασανισμοῦ αὐτῆς λέγοντες· Οὐαὶ οὐαί, ἡ πόλις ἡ μεγάλη, Βαβυλὼν ἡ πόλις ἡ ἰσχυρά, ὅτι μιᾷ ὥρᾳ ἦλθεν ἡ κρίσις σου.
11 Și comercianții pământului vor plânge și vor jeli după ea, pentru că nimeni nu le mai cumpără marfa:
Καὶ οἱ ἔμποροι τῆς γῆς ⸂κλαίουσιν καὶ πενθοῦσιν ἐπʼ ⸀αὐτήν ὅτι τὸν γόμον αὐτῶν οὐδεὶς ἀγοράζει οὐκέτι,
12 Marfă de aur și de argint și de pietre prețioase și de perle și in subțire și purpură și mătase și stacojiu; și tot lemnul de tuia și toate felurile de vase din fildeș și toate felurile de vase din lemnul cel mai prețios și de aramă și fier și marmură,
γόμον χρυσοῦ καὶ ἀργύρου καὶ λίθου τιμίου καὶ ⸀μαργαριτῶνκαὶ βυσσίνου καὶ ⸀πορφύραςκαὶ σιρικοῦ καὶ κοκκίνου, καὶ πᾶν ξύλον θύϊνον καὶ πᾶν σκεῦος ἐλεφάντινον καὶ πᾶν σκεῦος ἐκ ξύλου τιμιωτάτου καὶ χαλκοῦ καὶ σιδήρου καὶ μαρμάρου,
13 Și scorțișoară și arome și alifii și tămâie și vin și untdelemn și floarea făinii și grâne și vite și oi și cai și care și sclavi și suflete ale oamenilor.
καὶ κιννάμωμον ⸂καὶ ἄμωμον καὶ θυμιάματα καὶ μύρον καὶ λίβανον καὶ οἶνον καὶ ἔλαιον καὶ σεμίδαλιν καὶ σῖτον καὶ ⸂κτήνη καὶ πρόβατα, καὶ ἵππων καὶ ῥεδῶν καὶ σωμάτων, καὶ ψυχὰς ἀνθρώπων.
14 Și fructele după care poftea sufletul tău s-au dus de la tine și toate lucrurile care erau elegante și splendide s-au dus de la tine și nu le vei mai găsi nicidecum.
καὶ ἡ ὀπώρα ⸂σου τῆς ἐπιθυμίας τῆς ψυχῆς ἀπῆλθεν ἀπὸ σοῦ, καὶ πάντα τὰ λιπαρὰ καὶ τὰ λαμπρὰ ἀπώλετο ἀπὸ σοῦ, καὶ ⸀οὐκέτι⸂οὐ μὴ αὐτὰ εὑρήσουσιν.
15 Comercianții acestor lucruri, care s-au îmbogățit prin ea, vor sta departe, din cauza fricii chinului ei, plângând și bocind,
οἱ ἔμποροι τούτων, οἱ πλουτήσαντες ἀπʼ αὐτῆς, ἀπὸ μακρόθεν στήσονται διὰ τὸν φόβον τοῦ βασανισμοῦ αὐτῆς κλαίοντες καὶ πενθοῦντες,
16 Și spunând: Vai, vai, acea cetate mare, care a fost îmbrăcată în in subțire și purpură și stacojiu și împodobită cu aur și pietre prețioase și perle!
⸀λέγοντες Οὐαὶ οὐαί, ἡ πόλις ἡ μεγάλη, ἡ περιβεβλημένη βύσσινον καὶ πορφυροῦν καὶ κόκκινον καὶ ⸀κεχρυσωμένηχρυσίῳ καὶ λίθῳ τιμίῳ καὶ ⸀μαργαρίτῃ
17 Pentru că într-o singură oră au fost pustiite asemenea mari bogății. Și fiecare căpitan de vas și toată mulțimea de pe corăbii și marinarii și toți câți fac comerț pe mare, au stat departe,
ὅτι μιᾷ ὥρᾳ ἠρημώθη ὁ τοσοῦτος πλοῦτος. Καὶ πᾶς κυβερνήτης καὶ πᾶς ὁ ἐπὶ τόπον πλέων, καὶ ναῦται καὶ ὅσοι τὴν θάλασσαν ἐργάζονται, ἀπὸ μακρόθεν ἔστησαν
18 Și strigau, uitându-se la fumul arderii ei, spunând: Care cetate era asemenea acestei mari cetăți!
καὶ ⸀ἔκραξανβλέποντες τὸν καπνὸν τῆς πυρώσεως αὐτῆς λέγοντες· Τίς ὁμοία τῇ πόλει τῇ μεγάλῃ;
19 Și își aruncau țărână pe capetele lor și strigau, plângând și bocind, spunând: Vai, vai, acea cetate mare în care s-au îmbogățit toți cei ce aveau corăbii pe mare din cauza măreției ei! Pentru că într-o singură oră s-a pustiit.
καὶ ἔβαλον χοῦν ἐπὶ τὰς κεφαλὰς αὐτῶν καὶ ⸀ἔκραξανκλαίοντες καὶ ⸀πενθοῦντεςλέγοντες· Οὐαὶ οὐαί, ἡ πόλις ἡ μεγάλη, ἐν ᾗ ἐπλούτησαν πάντες οἱ ἔχοντες τὰ πλοῖα ἐν τῇ θαλάσσῃ ἐκ τῆς τιμιότητος αὐτῆς, ὅτι μιᾷ ὥρᾳ ἠρημώθη.
20 Bucură-te de ea, cerule și voi sfinți apostoli și profeți, pentru că Dumnezeu a judecat judecata voastră asupra ei.
Εὐφραίνου ἐπʼ αὐτῇ, οὐρανέ, καὶ οἱ ἅγιοι καὶ οἱ ἀπόστολοι καὶ οἱ προφῆται, ὅτι ἔκρινεν ὁ θεὸς τὸ κρίμα ὑμῶν ἐξ αὐτῆς.
21 Și un înger puternic a luat o piatră ca o piatră mare de moară și a aruncat-o în mare, spunând: Astfel, cu violență va fi dărâmat Babilonul, acea cetate mare, și nu va mai fi găsită nicidecum.
Καὶ ἦρεν εἷς ἄγγελος ἰσχυρὸς λίθον ὡς ⸀μύλινονμέγαν, καὶ ἔβαλεν εἰς τὴν θάλασσαν λέγων· Οὕτως ὁρμήματι βληθήσεται Βαβυλὼν ἡ μεγάλη πόλις, καὶ οὐ μὴ εὑρεθῇ ἔτι.
22 Și vocea harpiștilor și a muzicienilor și a flautiștilor și a trompetiștilor nu va mai fi auzită nicidecum în tine; și niciun meșteșugar, al oricărui meșteșug ar fi el, nu va mai fi găsit nicidecum în tine; și sunetul pietrei de moară nu va mai fi auzit nicidecum în tine;
καὶ φωνὴ κιθαρῳδῶν καὶ μουσικῶν καὶ αὐλητῶν καὶ σαλπιστῶν οὐ μὴ ἀκουσθῇ ἐν σοὶ ἔτι, καὶ πᾶς τεχνίτης πάσης τέχνης οὐ μὴ εὑρεθῇ ἐν σοὶ ἔτι, καὶ φωνὴ μύλου οὐ μὴ ἀκουσθῇ ἐν σοὶ ἔτι,
23 Și lumina candelei nu va mai străluci nicidecum în tine; și vocea mirelui și a miresei nu va mai fi auzită nicidecum în tine; deoarece comercianții tăi erau oamenii mari ai pământului, pentru că prin vrăjitoriile tale au fost înșelate toate națiunile.
καὶ φῶς λύχνου οὐ μὴ φάνῃ ἐν σοὶ ἔτι, καὶ φωνὴ νυμφίου καὶ νύμφης οὐ μὴ ἀκουσθῇ ἐν σοὶ ἔτι· ὅτι οἱ ἔμποροί σου ἦσαν οἱ μεγιστᾶνες τῆς γῆς, ὅτι ἐν τῇ φαρμακείᾳ σου ἐπλανήθησαν πάντα τὰ ἔθνη,
24 Și în ea a fost găsit sângele profeților și al sfinților și al tuturor celor ce au fost uciși pe pământ.
καὶ ἐν αὐτῇ ⸀αἷμαπροφητῶν καὶ ἁγίων εὑρέθη καὶ πάντων τῶν ἐσφαγμένων ἐπὶ τῆς γῆς.
