< Apocolipsa 15 >
1 Și am văzut alt semn în cer, mare și uimitor: șapte îngeri având ultimele șapte plăgi, pentru că în ele este îndestulată furia lui Dumnezeu.
tataH param ahaM svarge. aparam ekam adbhutaM mahAchihnaM dR^iShTavAn arthato yai rdaNDairIshvarasya kopaH samAptiM gamiShyati tAn daNDAn dhArayantaH sapta dUtA mayA dR^iShTAH|
2 Și am văzut, ca și cum era o mare de sticlă amestecată cu foc, și pe cei ce au obținut victoria asupra fiarei și asupra icoanei ei și asupra semnului ei și asupra numărului numelui ei, stând în picioare pe marea de sticlă, având harpele lui Dumnezeu.
vahnimishritasya kAchamayasya jalAshayasyAkR^itirapi dR^iShTA ye cha pashostatpratimAyAstannAmno. a Nkasya cha prabhUtavantaste tasya kAchamayajalAshayasya tIre tiShThanta IshvarIyavINA dhArayanti,
3 Și cântau cântecul lui Moise, robul lui Dumnezeu, și cântecul Mielului, spunând: Mari și minunate sunt faptele tale, Doamne Dumnezeule Atotputernic; drepte și adevărate sunt căile tale, tu Împărat al sfinților.
IshvaradAsasya mUsaso gItaM meShashAvakasya cha gItaM gAyanto vadanti, yathA, sarvvashaktivishiShTastvaM he prabho parameshvara|tvadIyasarvvakarmmANi mahAnti chAdbhutAni cha| sarvvapuNyavatAM rAjan mArgA nyAyyA R^itAshcha te|
4 Cine nu se va teme de tine, Doamne, și nu va glorifica numele tău? Pentru că doar tu ești sfânt, pentru că toate națiunile vor veni și se vor închina înaintea ta, pentru că judecățile tale au fost arătate.
he prabho nAmadheyAtte ko na bhItiM gamiShyati| ko vA tvadIyanAmnashcha prashaMsAM na kariShyati| kevalastvaM pavitro. asi sarvvajAtIyamAnavAH| tvAmevAbhipraNaMsyanti samAgatya tvadantikaM| yasmAttava vichArAj nAH prAdurbhAvaM gatAH kila||
5 Și după aceea m-am uitat și, iată, a fost deschis templul tabernacolului mărturiei în cer.
tadanantaraM mayi nirIkShamANe sati svarge sAkShyAvAsasya mandirasya dvAraM muktaM|
6 Și au ieșit cei șapte îngeri din templu, având cele șapte plăgi, îmbrăcați în in pur și alb și având piepturile lor încinse cu brâie de aur.
ye cha sapta dUtAH sapta daNDAn dhArayanti te tasmAt mandirAt niragachChan| teShAM parichChadA nirmmalashR^ibhravarNavastranirmmitA vakShAMsi cha suvarNashR^i Nkhalai rveShTitAnyAsan|
7 Și una dintre cele patru ființe vii a dat celor șapte îngeri șapte potire de aur pline de furia lui Dumnezeu, care trăiește pentru totdeauna și întotdeauna. (aiōn )
aparaM chaturNAM prANinAm ekastebhyaH saptadUtebhyaH saptasuvarNakaMsAn adadAt| (aiōn )
8 Și templul a fost umplut de fum din gloria lui Dumnezeu și din puterea lui; și niciun om nu era în stare să intre în templu, până când cele șapte plăgi ale celor șapte îngeri vor fi împlinite.
anantaram Ishvarasya tejaHprabhAvakAraNAt mandiraM dhUmena paripUrNaM tasmAt taiH saptadUtaiH saptadaNDAnAM samAptiM yAvat mandiraM kenApi praveShTuM nAshakyata|