Psalmii 95

1 Veniți să cântăm DOMNULUI, să înălțăm sunet de bucurie stâncii salvării noastre.

Kom, lat oss fegnast for Herren, lat oss ropa av frygd for vårt frelse-berg!

2 Să venim înaintea lui cu mulțumire și să îi înălțăm sunet de bucurie cu psalmi.

Lat oss stiga fram for hans åsyn med lovsong, lat oss syngja vår fagnad for honom i salmar!

3 Căci DOMNUL este un Dumnezeu mare și un Împărat mare deasupra tuturor dumnezeilor.

For ein stor Gud er Herren og ein stor konge yver alle gudar,

4 În mâna lui sunt adâncurile pământului; puterea dealurilor este de asemenea a lui.

han som i si hand hev det djupaste av jordi, og som eig topparne av fjelli.

5 Marea este a lui și el a făcut-o, și mâinile lui au format uscatul.

Han eig havet, for han hev skapt det, og turrlendet hev hans hender laga.

6 Veniți să ne închinăm și să ne prosternăm, să îngenunchem înaintea DOMNULUI, făcătorul nostru.

Kom, lat oss falla ned og bøygja oss, lat oss bøygja kne for Herren, vår skapar!

7 Pentru că el este Dumnezeul nostru; și noi suntem poporul pășunii sale și oile mâinii sale. Astăzi dacă îi veți auzi vocea,

For han er vår Gud, og me er det folk han føder, og den hjord som handi hans leider. Å, vilde de høyra på hans røyst i dag!

8 Nu vă împietriți inimile, ca în provocare și ca în ziua ispitirii în pustie,

Forherd ikkje dykkar hjarta som ved Meriba, som på Massa-dagen i øydemarki,

9 Când părinții voștri m-au ispitit, m-au încercat și au văzut lucrarea mea.

der federne dykkar freista meg! Dei prøvde meg, endå dei hadde set mi gjerning.

10 Patruzeci de ani această generație m-a mâhnit și am spus: Acesta este un popor care se rătăcește în inima lor și nu au cunoscut căile mele.

I fyrti år var eg leid av den ætti, og eg sagde: «Dei er eit folk med villfarande hjarta, og dei kjenner ikkje vegarne mine.»

11 Lor le-am jurat în furia mea că nu vor intra în odihna mea.

So svor eg i min vreide: «Sanneleg, dei skal ikkje koma inn til mi kvila.»