Psalmii 95

1 Veniți să cântăm DOMNULUI, să înălțăm sunet de bucurie stâncii salvării noastre.

Auf, laßt uns Jahwe frohlocken, / Entgegenjauchzen dem Fels unsers Heils!

2 Să venim înaintea lui cu mulțumire și să îi înălțăm sunet de bucurie cu psalmi.

Laßt uns mit Dank vor sein Antlitz treten, / In Lobgesängen ihm jubeln!

3 Căci DOMNUL este un Dumnezeu mare și un Împărat mare deasupra tuturor dumnezeilor.

Denn ein großer Gott ist Jahwe, / Ein großer König über alle Götter.

4 În mâna lui sunt adâncurile pământului; puterea dealurilor este de asemenea a lui.

In seiner Hand sind der Erde Tiefen, / Und sein sind die Gipfel der Berge.

5 Marea este a lui și el a făcut-o, și mâinile lui au format uscatul.

Sein ist das Meer, er hat es geschaffen, / Auch das Festland haben seine Hände gebildet.

6 Veniți să ne închinăm și să ne prosternăm, să îngenunchem înaintea DOMNULUI, făcătorul nostru.

Kommt, laßt uns anbeten und niederfallen, / Knien vor Jahwe, der uns erschaffen!

7 Pentru că el este Dumnezeul nostru; și noi suntem poporul pășunii sale și oile mâinii sale. Astăzi dacă îi veți auzi vocea,

Denn er ist unser Gott, / Und wir sind das Volk, das er weidet, / Die Herde, die er leitet mit seiner Hand, / Wenn ihr heut seiner Stimme gehorcht.

8 Nu vă împietriți inimile, ca în provocare și ca în ziua ispitirii în pustie,

"Verstockt doch nicht euer Herz, wie bei Merîba, / Wie am Tage von Massa in der Wüste,

9 Când părinții voștri m-au ispitit, m-au încercat și au văzut lucrarea mea.

Wo eure Väter mich versuchten, / Mich prüften, obwohl sie mein Tun gesehn.

10 Patruzeci de ani această generație m-a mâhnit și am spus: Acesta este un popor care se rătăcește în inima lor și nu au cunoscut căile mele.

Vierzig Jahre war mir dies Geschlecht zuwider. / Ich sprach: 'Ein irrendes Volk sind sie, / Das meine Wege nicht erkannt.'

11 Lor le-am jurat în furia mea că nu vor intra în odihna mea.

Drum schwur ich in meinem Zorn: / 'Wahrlich, sie sollen nicht kommen / Zu der Ruhstatt, die ich ihnen verheißen.'"