Psalmii 95
1 Veniți să cântăm DOMNULUI, să înălțăm sunet de bucurie stâncii salvării noastre.
Venez, chantons avec allégresse en l'honneur de l'Éternel; Jetons des cris de joie Vers celui qui est notre rocher, notre salut.
2 Să venim înaintea lui cu mulțumire și să îi înălțăm sunet de bucurie cu psalmi.
Présentons-nous devant lui avec des louanges; Faisons retentir des cantiques en son honneur!
3 Căci DOMNUL este un Dumnezeu mare și un Împărat mare deasupra tuturor dumnezeilor.
Car l'Éternel est le Dieu suprême, Le Roi dont la grandeur s'élève au-dessus de tous les dieux.
4 În mâna lui sunt adâncurile pământului; puterea dealurilor este de asemenea a lui.
En sa main sont les abîmes de la terre; A lui, les montagnes les plus élevées.
5 Marea este a lui și el a făcut-o, și mâinile lui au format uscatul.
A lui appartient la mer, — car c'est lui qui l'a créée — Ainsi que la terre, qui est l'oeuvre de ses mains.
6 Veniți să ne închinăm și să ne prosternăm, să îngenunchem înaintea DOMNULUI, făcătorul nostru.
Venez, prosternons-nous, inclinons-nous; Fléchissons les genoux devant l'Éternel qui nous a créés.
7 Pentru că el este Dumnezeul nostru; și noi suntem poporul pășunii sale și oile mâinii sale. Astăzi dacă îi veți auzi vocea,
Car il est notre Dieu. Nous sommes le peuple dont il est le berger. Le troupeau que sa main conduit. Aujourd'hui, si vous entendez sa voix,
8 Nu vă împietriți inimile, ca în provocare și ca în ziua ispitirii în pustie,
N'endurcissez pas vos coeurs, comme à Mériba, Comme au jour de Massa, dans le désert.
9 Când părinții voștri m-au ispitit, m-au încercat și au văzut lucrarea mea.
Là, vos pères m'ont tenté Et ils m'ont mis à l'épreuve. Aussi ont-ils vu mes oeuvres!
10 Patruzeci de ani această generație m-a mâhnit și am spus: Acesta este un popor care se rătăcește în inima lor și nu au cunoscut căile mele.
Pendant quarante ans, j'eus cette génération en dégoût, Et je dis: «C'est un peuple dont le coeur s'égare; Il ne veut pas connaître mes desseins.»
11 Lor le-am jurat în furia mea că nu vor intra în odihna mea.
C'est pourquoi j'ai fait ce serment dans ma colère: «Ils n'entreront pas dans mon repos!»
