Psalmii 95

1 Veniți să cântăm DOMNULUI, să înălțăm sunet de bucurie stâncii salvării noastre.

Cantique de louange, de David. Venez, réjouissons-nous dans le Seigneur; poussons des cris de joie vers Dieu, notre Sauveur.

2 Să venim înaintea lui cu mulțumire și să îi înălțăm sunet de bucurie cu psalmi.

Présentons-nous devant sa face pour lui rendre grâces, et chantons-lui des psaumes avec allégresse.

3 Căci DOMNUL este un Dumnezeu mare și un Împărat mare deasupra tuturor dumnezeilor.

Car c'est un grand Dieu que le Seigneur, et un roi plus grand que tous les dieux.

4 În mâna lui sunt adâncurile pământului; puterea dealurilor este de asemenea a lui.

Le Seigneur ne répudiera point son peuple; il tient en sa main les confins de la terre, et les cimes des monts sont à lui.

5 Marea este a lui și el a făcut-o, și mâinile lui au format uscatul.

Car la mer est sienne, c'est lui qui l'a faite, et ses mains ont formé la terre ferme.

6 Veniți să ne închinăm și să ne prosternăm, să îngenunchem înaintea DOMNULUI, făcătorul nostru.

Venez, prosternons-nous devant lui pour l'adorer; et pleurons devant le Seigneur qui nous a faits.

7 Pentru că el este Dumnezeul nostru; și noi suntem poporul pășunii sale și oile mâinii sale. Astăzi dacă îi veți auzi vocea,

Car il est notre Dieu, et nous, nous sommes le peuple de son pâturage et les brebis de sa main.

8 Nu vă împietriți inimile, ca în provocare și ca în ziua ispitirii în pustie,

Aujourd'hui, si vous entendez sa voix, n'endurcissez pas vos cœurs, comme au jour de la colère et de la tentation dans le désert.

9 Când părinții voștri m-au ispitit, m-au încercat și au văzut lucrarea mea.

Lorsque vos pères m'ont tenté, ils m'ont éprouvé, et ils ont vu mes œuvres.

10 Patruzeci de ani această generație m-a mâhnit și am spus: Acesta este un popor care se rătăcește în inima lor și nu au cunoscut căile mele.

Pendant quarante ans, j'ai conservé ma colère contre cette génération, et j'ai dit: Ils s'égarent toujours en leur cœur!

11 Lor le-am jurat în furia mea că nu vor intra în odihna mea.

Et ils n'ont point connu mes voies. C'est pourquoi, en ma colère, j'ai juré qu'ils n'entreraient pas en mon repos.