Psalmii 95
1 Veniți să cântăm DOMNULUI, să înălțăm sunet de bucurie stâncii salvării noastre.
Come, sing to Yahweh; sing joyfully to the one who protects us [MET] and saves us!
2 Să venim înaintea lui cu mulțumire și să îi înălțăm sunet de bucurie cu psalmi.
We should thank him as we come before him, and sing (joyful songs/joyfully) as we praise him.
3 Căci DOMNUL este un Dumnezeu mare și un Împărat mare deasupra tuturor dumnezeilor.
Because Yahweh is the great God, he is a great king [who rules] over all [other] gods.
4 În mâna lui sunt adâncurile pământului; puterea dealurilor este de asemenea a lui.
He rules over the whole earth, from the deepest places/caves to the highest mountains.
5 Marea este a lui și el a făcut-o, și mâinile lui au format uscatul.
The seas are his, because he made them. He is [also] the one who [SYN] formed/made the dry land.
6 Veniți să ne închinăm și să ne prosternăm, să îngenunchem înaintea DOMNULUI, făcătorul nostru.
We should come, worship, and bow down before him. We should kneel before Yahweh, the one who made us.
7 Pentru că el este Dumnezeul nostru; și noi suntem poporul pășunii sale și oile mâinii sale. Astăzi dacă îi veți auzi vocea,
He is our God, and we are the people whom he takes care of [MET]; like sheep [that a shepherd] takes care of. Today, listen to what Yahweh is saying to you.
8 Nu vă împietriți inimile, ca în provocare și ca în ziua ispitirii în pustie,
He says, “Do not become stubborn [IDM] like [your ancestors] did at Meribah, and like [they did] at Massah in the desert.
9 Când părinții voștri m-au ispitit, m-au încercat și au văzut lucrarea mea.
There your ancestors (wanted to see/tried to determine) if they could do many very evil things [without my punishing them]. Even though they had seen me perform [many] miracles, they tested whether I [would continue to be patient with them].
10 Patruzeci de ani această generație m-a mâhnit și am spus: Acesta este un popor care se rătăcește în inima lor și nu au cunoscut căile mele.
For 40 years I was angry with those people, and I said, ‘Those people say that they want to please me, but they do things that I detest. They refuse to obey my commands.’
11 Lor le-am jurat în furia mea că nu vor intra în odihna mea.
So because I was very angry, I solemnly said/declared about them: ‘They will never enter [the land of Canaan] where I would have allowed them to rest!’”
