Psalmii 94
1 DOAMNE Dumnezeu, căruia răzbunarea îi aparține; Dumnezeule, căruia răzbunarea îi aparține, arată-te.
Herre, du hemns Gud, du hemns Gud, syn deg i herlegdom!
2 Înalță-te, tu judecător al pământului, întoarce o răsplată celui mândru.
Statt upp, du domar yver jordi, lat dei ovmodige få lika for si gjerning!
3 DOAMNE, până când cei răi, până când cei stricați vor triumfa?
Kor lenge skal ugudlege, Herre, kor lenge skal ugudlege fegnast?
4 Până când vor rosti și vor vorbi lucruri grele? Și toți lucrătorii nelegiuirii se vor făli?
Dei gøyser or seg og fører skamlaus tale; dei skrøyter, alle ugjerningsmenner.
5 Ei rup în bucăți poporul tău, DOAMNE, și nenorocesc moștenirea ta.
Ditt folk, Herre, krasar dei, og din arv plågar dei.
6 Ei ucid văduva și străinul și ucid pe cei fără tată.
Enkja og den framande slær dei i hel, og dei myrder dei farlause.
7 Totuși ei spun: DOMNUL nu va vedea, nici Dumnezeul lui Iacob nu va lua aminte.
Og dei segjer: «Herren ser ikkje, og Jakobs Gud merkar det ikkje.»
8 Înțelegeți, voi neghiobilor printre oameni și proștilor, când veți fi înțelepți?
Merka då, de uvituge i folket! Og de vitlause, når vil de taka til vitet?
9 Cel ce a sădit urechea, nu va auzi? Cel ce a format ochiul, nu va vedea?
Han som hev sett inn øyra, skulde han ikkje høyra? Han som hev laga til auga, skulde han ikkje sjå?
10 Cel ce pedepsește păgânii, nu va corecta? Cel ce învață pe om cunoaștere, nu va cunoaște?
Han som tuktar heidningar, skulde han ikkje refsa, han som gjev menneski kunnskap?
11 DOMNUL cunoaște gândurile omului, că ele sunt deșertăciune.
Herren kjenner mannsens tankar, at dei er fåfengd.
12 Binecuvântat este omul pe care tu îl disciplinezi, DOAMNE, și îl înveți din legea ta;
Sæl er den mann som du, Herre, tuktar, og som du gjev lærdom or lovi di,
13 Ca să îi dai odihnă de la zilele de restriște, până ce groapa va fi săpată pentru cel stricat.
til å gjeve honom ro for vonde dagar, til dess det vert grave ei grav for den ugudlege.
14 Căci DOMNUL nu va lepăda pe poporul său, nici nu va părăsi moștenirea sa.
For ikkje støyter Herren burt sitt folk, og arven sin forlet han ikkje.
15 Ci judecată se va întoarce la dreptate și toți cei integri în inimă o vor urma.
For domen skal venda um att til rettferd, og alle ærlege i hjarta skal halda med honom.
16 Cine se va ridica pentru mine împotriva făcătorilor de rău? Sau cine va sta în picioare pentru mine împotriva lucrătorilor nelegiuirii?
Kven stend upp for meg imot dei vonde? Kven stig fram for meg mot deim som gjer urett?
17 De nu ar fi fost DOMNUL ajutorul meu, sufletul meu aproape că ar fi locuit în tăcere.
Dersom ikkje Herren var mi hjelp, so vilde sjæli mi snart bu i stilla.
18 Când am spus: Piciorul meu alunecă; mila ta, DOAMNE, m-a susținut.
Når eg segjer: «Foten min er ustød, då held di miskunn meg uppe, Herre.»
19 În mulțimea gândurilor mele dinăuntrul meu, mângâierile tale îmi desfată sufletul.
Når det kjem mange tunge tankar i mitt hjarta, då huggar dine trøystarord mi sjæl.
20 Va avea tronul nelegiuirii părtășie cu tine, care urzește ticăloșie printr-o lege?
Er vel tynings-domstolen i samlag med deg, der dei lagar urett i hop til rett?
21 Ei se adună împreună împotriva sufletului celui drept și condamnă sângele nevinovat.
Dei flokkar seg i hop mot sjæli åt den rettferdige, og dei fordømer uskuldigt blod.
22 Dar DOMNUL este apărarea mea; și Dumnezeul meu este stânca locului meu de scăpare.
Då vert Herren ei borg for meg, og min Gud vert eit berg som eg flyr til.
23 Și el va aduce peste ei propria lor nelegiuire și îi va stârpi în propria lor stricăciune; da, DOMNUL Dumnezeul nostru îi va stârpi.
Og han let deira urett koma attende yver deim, og for deira vondskap skal han gjera ende på deim, ja, Herren, vår Gud, skal gjera ende på deim.
