Psalmii 94
1 DOAMNE Dumnezeu, căruia răzbunarea îi aparține; Dumnezeule, căruia răzbunarea îi aparține, arată-te.
Psalmus ipsi David, quarta sabbati. Deus ultionum Dominus; Deus ultionum libere egit.
2 Înalță-te, tu judecător al pământului, întoarce o răsplată celui mândru.
Exaltare, qui judicas terram; redde retributionem superbis.
3 DOAMNE, până când cei răi, până când cei stricați vor triumfa?
Usquequo peccatores, Domine, usquequo peccatores gloriabuntur;
4 Până când vor rosti și vor vorbi lucruri grele? Și toți lucrătorii nelegiuirii se vor făli?
effabuntur et loquentur iniquitatem; loquentur omnes qui operantur injustitiam?
5 Ei rup în bucăți poporul tău, DOAMNE, și nenorocesc moștenirea ta.
Populum tuum, Domine, humiliaverunt, et hæreditatem tuam vexaverunt.
6 Ei ucid văduva și străinul și ucid pe cei fără tată.
Viduam et advenam interfecerunt, et pupillos occiderunt.
7 Totuși ei spun: DOMNUL nu va vedea, nici Dumnezeul lui Iacob nu va lua aminte.
Et dixerunt: Non videbit Dominus, nec intelliget Deus Jacob.
8 Înțelegeți, voi neghiobilor printre oameni și proștilor, când veți fi înțelepți?
Intelligite, insipientes in populo; et stulti, aliquando sapite.
9 Cel ce a sădit urechea, nu va auzi? Cel ce a format ochiul, nu va vedea?
Qui plantavit aurem non audiet? aut qui finxit oculum non considerat?
10 Cel ce pedepsește păgânii, nu va corecta? Cel ce învață pe om cunoaștere, nu va cunoaște?
Qui corripit gentes non arguet, qui docet hominem scientiam?
11 DOMNUL cunoaște gândurile omului, că ele sunt deșertăciune.
Dominus scit cogitationes hominum, quoniam vanæ sunt.
12 Binecuvântat este omul pe care tu îl disciplinezi, DOAMNE, și îl înveți din legea ta;
Beatus homo quem tu erudieris, Domine, et de lege tua docueris eum:
13 Ca să îi dai odihnă de la zilele de restriște, până ce groapa va fi săpată pentru cel stricat.
ut mitiges ei a diebus malis, donec fodiatur peccatori fovea.
14 Căci DOMNUL nu va lepăda pe poporul său, nici nu va părăsi moștenirea sa.
Quia non repellet Dominus plebem suam, et hæreditatem suam non derelinquet,
15 Ci judecată se va întoarce la dreptate și toți cei integri în inimă o vor urma.
quoadusque justitia convertatur in judicium: et qui juxta illam, omnes qui recto sunt corde.
16 Cine se va ridica pentru mine împotriva făcătorilor de rău? Sau cine va sta în picioare pentru mine împotriva lucrătorilor nelegiuirii?
Quis consurget mihi adversus malignantes? aut quis stabit mecum adversus operantes iniquitatem?
17 De nu ar fi fost DOMNUL ajutorul meu, sufletul meu aproape că ar fi locuit în tăcere.
Nisi quia Dominus adjuvit me, paulominus habitasset in inferno anima mea. (questioned)
18 Când am spus: Piciorul meu alunecă; mila ta, DOAMNE, m-a susținut.
Si dicebam: Motus est pes meus: misericordia tua, Domine, adjuvabat me.
19 În mulțimea gândurilor mele dinăuntrul meu, mângâierile tale îmi desfată sufletul.
Secundum multitudinem dolorum meorum in corde meo, consolationes tuæ lætificaverunt animam meam.
20 Va avea tronul nelegiuirii părtășie cu tine, care urzește ticăloșie printr-o lege?
Numquid adhæret tibi sedes iniquitatis, qui fingis laborem in præcepto?
21 Ei se adună împreună împotriva sufletului celui drept și condamnă sângele nevinovat.
Captabunt in animam justi, et sanguinem innocentem condemnabunt.
22 Dar DOMNUL este apărarea mea; și Dumnezeul meu este stânca locului meu de scăpare.
Et factus est mihi Dominus in refugium, et Deus meus in adjutorium spei meæ.
23 Și el va aduce peste ei propria lor nelegiuire și îi va stârpi în propria lor stricăciune; da, DOMNUL Dumnezeul nostru îi va stârpi.
Et reddet illis iniquitatem ipsorum, et in malitia eorum disperdet eos: disperdet illos Dominus Deus noster.
