Psalmii 94
1 DOAMNE Dumnezeu, căruia răzbunarea îi aparține; Dumnezeule, căruia răzbunarea îi aparține, arată-te.
Uram, bosszúállásnak Istene! Bosszúállásnak Istene, jelenj meg!
2 Înalță-te, tu judecător al pământului, întoarce o răsplată celui mândru.
Emelkedjél fel te, földnek birája, fizess meg a kevélyeknek!
3 DOAMNE, până când cei răi, până când cei stricați vor triumfa?
A hitetlenek, Uram, meddig még, meddig örvendeznek még a hitetlenek?
4 Până când vor rosti și vor vorbi lucruri grele? Și toți lucrătorii nelegiuirii se vor făli?
Piszkolódnak, keményen szólnak; kérkednek mindnyájan a hamisság cselekedői.
5 Ei rup în bucăți poporul tău, DOAMNE, și nenorocesc moștenirea ta.
A te népedet Uram tapossák, és nyomorgatják a te örökségedet.
6 Ei ucid văduva și străinul și ucid pe cei fără tată.
Az özvegyet és jövevényt megölik, az árvákat is fojtogatják.
7 Totuși ei spun: DOMNUL nu va vedea, nici Dumnezeul lui Iacob nu va lua aminte.
És ezt mondják: Nem látja az Úr, és nem veszi észre a Jákób Istene!
8 Înțelegeți, voi neghiobilor printre oameni și proștilor, când veți fi înțelepți?
Eszméljetek ti bolondok a nép között! És ti balgatagok, mikor tértek eszetekre?
9 Cel ce a sădit urechea, nu va auzi? Cel ce a format ochiul, nu va vedea?
A ki a fület plántálta, avagy nem hall-é? És a ki a szemet formálta, avagy nem lát-é?
10 Cel ce pedepsește păgânii, nu va corecta? Cel ce învață pe om cunoaștere, nu va cunoaște?
A ki megfeddi a népeket, avagy nem fenyít-é meg? Ő, a ki az embert tudományra tanítja:
11 DOMNUL cunoaște gândurile omului, că ele sunt deșertăciune.
Az Úr tudja az embernek gondolatjait, hogy azok hiábavalók.
12 Binecuvântat este omul pe care tu îl disciplinezi, DOAMNE, și îl înveți din legea ta;
Boldog ember az, a kit te megfeddesz Uram, és a kit megtanítasz a te törvényedre;
13 Ca să îi dai odihnă de la zilele de restriște, până ce groapa va fi săpată pentru cel stricat.
Hogy nyugalmat adj annak a veszedelem napján, míg megásták a vermet a hitetlennek!
14 Căci DOMNUL nu va lepăda pe poporul său, nici nu va părăsi moștenirea sa.
Bizony nem veti el az Úr az ő népét, és el nem hagyja az ő örökségét!
15 Ci judecată se va întoarce la dreptate și toți cei integri în inimă o vor urma.
Mert igazságra fordul vissza az ítélet, és utána mennek mind az igazszívűek.
16 Cine se va ridica pentru mine împotriva făcătorilor de rău? Sau cine va sta în picioare pentru mine împotriva lucrătorilor nelegiuirii?
Kicsoda támad fel én mellettem a gonoszok ellen? Kicsoda áll mellém a hamisság cselekedők ellen?
17 De nu ar fi fost DOMNUL ajutorul meu, sufletul meu aproape că ar fi locuit în tăcere.
Ha az Úr nem lett volna segítségül nékem: már-már ott lakoznék lelkem a csendességben.
18 Când am spus: Piciorul meu alunecă; mila ta, DOAMNE, m-a susținut.
Mikor azt mondtam: Az én lábam eliszamodott: a te kegyelmed, Uram, megtámogatott engem.
19 În mulțimea gândurilor mele dinăuntrul meu, mângâierile tale îmi desfată sufletul.
Mikor megsokasodtak bennem az én aggódásaim: a te vígasztalásaid megvidámították az én lelkemet.
20 Va avea tronul nelegiuirii părtășie cu tine, care urzește ticăloșie printr-o lege?
Van-é köze te hozzád a hamisság székének, a mely nyomorúságot szerez törvény színe alatt?
21 Ei se adună împreună împotriva sufletului celui drept și condamnă sângele nevinovat.
Egybegyülekeznek az igaznak lelke ellen, és elkárhoztatják az ártatlannak vérét.
22 Dar DOMNUL este apărarea mea; și Dumnezeul meu este stânca locului meu de scăpare.
De kőváram lőn én nékem az Úr, és az én Istenem az én oltalmamnak kősziklája;
23 Și el va aduce peste ei propria lor nelegiuire și îi va stârpi în propria lor stricăciune; da, DOMNUL Dumnezeul nostru îi va stârpi.
És visszafordítja reájok az ő álnokságukat, és az ő gonoszságukkal veszti el őket; elveszti őket az Úr, a mi Istenünk.
