Psalmii 94
1 DOAMNE Dumnezeu, căruia răzbunarea îi aparține; Dumnezeule, căruia răzbunarea îi aparține, arată-te.
Dieu des vindictes, Eternel, Dieu des vindictes, apparais!
2 Înalță-te, tu judecător al pământului, întoarce o răsplată celui mândru.
Lève-toi, juge de la terre, inflige un juste châtiment aux orgueilleux.
3 DOAMNE, până când cei răi, până când cei stricați vor triumfa?
Jusques à quand les impies, ô Eternel, jusques à quand les impies triompheront-ils?
4 Până când vor rosti și vor vorbi lucruri grele? Și toți lucrătorii nelegiuirii se vor făli?
Ils se répandent en discours, parlent avec jactance; ils font les fanfarons, tous ces ouvriers d’iniquité.
5 Ei rup în bucăți poporul tău, DOAMNE, și nenorocesc moștenirea ta.
Ton peuple, Eternel, ils l’écrasent, et ils oppriment ton héritage.
6 Ei ucid văduva și străinul și ucid pe cei fără tată.
Ils font périr la veuve et l’étranger, ils assassinent les orphelins,
7 Totuși ei spun: DOMNUL nu va vedea, nici Dumnezeul lui Iacob nu va lua aminte.
et ils disent: "l’Eternel ne le voit pas, le Dieu de Jacob n’y fait nulle attention!"
8 Înțelegeți, voi neghiobilor printre oameni și proștilor, când veți fi înțelepți?
Ah! réfléchissez donc, ô gens stupides! Et vous, insensés, quand serez-vous sains d’esprit?
9 Cel ce a sădit urechea, nu va auzi? Cel ce a format ochiul, nu va vedea?
Celui qui a planté l’oreille n’entendrait pas? celui qui a formé l’œil ne verrait point?
10 Cel ce pedepsește păgânii, nu va corecta? Cel ce învață pe om cunoaștere, nu va cunoaște?
Celui qui châtie les peuples ne demanderait aucun compte, lui qui enseigne la science aux hommes?
11 DOMNUL cunoaște gândurile omului, că ele sunt deșertăciune.
L’Eternel connaît les pensées des mortels, il sait qu’elles sont vanité.
12 Binecuvântat este omul pe care tu îl disciplinezi, DOAMNE, și îl înveți din legea ta;
Heureux l’homme que tu redresses, Eternel, et que tu instruis dans ta loi!
13 Ca să îi dai odihnă de la zilele de restriște, până ce groapa va fi săpată pentru cel stricat.
Tu le mets en sûreté contre des jours de malheur, tandis qu’un abîme se creuse sous les pas du méchant.
14 Căci DOMNUL nu va lepăda pe poporul său, nici nu va părăsi moștenirea sa.
Car le Seigneur ne délaisse pas son peuple, et son héritage, il ne l’abandonne pas.
15 Ci judecată se va întoarce la dreptate și toți cei integri în inimă o vor urma.
Mais son jugement se ramène à l’équité: à lui se rattachent tous les cœurs droits.
16 Cine se va ridica pentru mine împotriva făcătorilor de rău? Sau cine va sta în picioare pentru mine împotriva lucrătorilor nelegiuirii?
Qui m’assistera pour faire front aux malfaiteurs? Qui m’aidera à tenir tête aux artisans d’iniquité?
17 De nu ar fi fost DOMNUL ajutorul meu, sufletul meu aproape că ar fi locuit în tăcere.
Si l’Eternel n’était mon appui, peu s’en faut que mon âme ne séjournât dans le pays du silence.
18 Când am spus: Piciorul meu alunecă; mila ta, DOAMNE, m-a susținut.
Lorsque je dis: "Mon pied va chanceler", ta grâce, Eternel, vient me soutenir.
19 În mulțimea gândurilor mele dinăuntrul meu, mângâierile tale îmi desfată sufletul.
Lorsque les soucis se multiplient dans mon sein, ce sont tes consolations qui remettent mon âme en joie.
20 Va avea tronul nelegiuirii părtășie cu tine, care urzește ticăloșie printr-o lege?
Se peut-il que tu tolères près de toi un trône criminel, qui forge l’iniquité et l’érige en loi?
21 Ei se adună împreună împotriva sufletului celui drept și condamnă sângele nevinovat.
Qu’on s’ameute donc contre la vie du juste, qu’on prononce la condamnation du sang innocent:
22 Dar DOMNUL este apărarea mea; și Dumnezeul meu este stânca locului meu de scăpare.
l’Eternel est une forteresse pour moi, mon Dieu, un rocher tutélaire.
23 Și el va aduce peste ei propria lor nelegiuire și îi va stârpi în propria lor stricăciune; da, DOMNUL Dumnezeul nostru îi va stârpi.
Quant à ceux-là, il fait retomber sur eux leur iniquité, il les anéantit pour leur méchanceté; l’Eternel, notre Dieu, les anéantit!
