Psalmii 94
1 DOAMNE Dumnezeu, căruia răzbunarea îi aparține; Dumnezeule, căruia răzbunarea îi aparține, arată-te.
Jahweh, wrekende God, God der wrake, treed op;
2 Înalță-te, tu judecător al pământului, întoarce o răsplată celui mândru.
Verhef U, Rechter der aarde, Vergeld de trotsen wat ze verdienen!
3 DOAMNE, până când cei răi, până când cei stricați vor triumfa?
Hoelang nog zullen de zondaars, o Jahweh, Hoelang nog zullen de boosdoeners juichen?
4 Până când vor rosti și vor vorbi lucruri grele? Și toți lucrătorii nelegiuirii se vor făli?
Al die booswichten pochen en snoeven, En een hoge toon slaan ze aan!
5 Ei rup în bucăți poporul tău, DOAMNE, și nenorocesc moștenirea ta.
Jahweh, ze vertrappen uw volk, En verdrukken uw erfdeel;
6 Ei ucid văduva și străinul și ucid pe cei fără tată.
Ze doden weduwen en wezen, Vermoorden die bij ons kwamen wonen.
7 Totuși ei spun: DOMNUL nu va vedea, nici Dumnezeul lui Iacob nu va lua aminte.
En dan zeggen ze nog: Jahweh ziet het niet eens, De God van Jakob merkt het niet!
8 Înțelegeți, voi neghiobilor printre oameni și proștilor, când veți fi înțelepți?
Domme kudde, word toch verstandig; Gij dwazen, wanneer wordt gij wijs?
9 Cel ce a sădit urechea, nu va auzi? Cel ce a format ochiul, nu va vedea?
Zou Hij het niet horen, die het oor heeft geplant, Niet zien, die het oog heeft geschapen;
10 Cel ce pedepsește păgânii, nu va corecta? Cel ce învață pe om cunoaștere, nu va cunoaște?
Zou Hij, die de volkeren tuchtigt, niet straffen, Onwetend zijn, die den mens onderricht?
11 DOMNUL cunoaște gândurile omului, că ele sunt deșertăciune.
Neen, Jahweh kent de gedachten der mensen, Hij weet, dat het hersenschimmen zijn.
12 Binecuvântat este omul pe care tu îl disciplinezi, DOAMNE, și îl înveți din legea ta;
Jahweh, gelukkig de man, dien Gij onderricht, En dien Gij leert uit uw wet:
13 Ca să îi dai odihnă de la zilele de restriște, până ce groapa va fi săpată pentru cel stricat.
Hoe hij gelaten moet zijn in dagen van rampspoed, Totdat voor den boze het graf is gedolven;
14 Căci DOMNUL nu va lepăda pe poporul său, nici nu va părăsi moștenirea sa.
Hoe Jahweh zijn volk niet verstoot, En nooit zijn erfdeel verlaat;
15 Ci judecată se va întoarce la dreptate și toți cei integri în inimă o vor urma.
Hoe de brave zijn recht weer verkrijgt, Alle oprechten van hart weer geluk!
16 Cine se va ridica pentru mine împotriva făcătorilor de rău? Sau cine va sta în picioare pentru mine împotriva lucrătorilor nelegiuirii?
Wie anders neemt het voor mij tegen de boosdoeners op, Wie staat mij tegen de booswichten bij?
17 De nu ar fi fost DOMNUL ajutorul meu, sufletul meu aproape că ar fi locuit în tăcere.
Wanneer Jahweh mij niet te hulp was gekomen, Dan lag ik misschien al lang in het graf.
18 Când am spus: Piciorul meu alunecă; mila ta, DOAMNE, m-a susținut.
Maar als ik denk: nú wankelt mijn voet, Dan steunt mij uw goedheid, o Jahweh;
19 În mulțimea gândurilor mele dinăuntrul meu, mângâierile tale îmi desfată sufletul.
En wanneer zware zorgen mij innerlijk drukken, Dan verkwikt uw vertroosting mijn ziel.
20 Va avea tronul nelegiuirii părtășie cu tine, care urzește ticăloșie printr-o lege?
Zoudt Gij iets gemeen hebben met de zetel van onrecht, Die onheil sticht op gezag van de wet;
21 Ei se adună împreună împotriva sufletului celui drept și condamnă sângele nevinovat.
Met hen, die het leven der braven belagen, En onschuldig bloed durven straffen?
22 Dar DOMNUL este apărarea mea; și Dumnezeul meu este stânca locului meu de scăpare.
Neen, voor mij is Jahweh een toevlucht, Mijn God een veilige Rots;
23 Și el va aduce peste ei propria lor nelegiuire și îi va stârpi în propria lor stricăciune; da, DOMNUL Dumnezeul nostru îi va stârpi.
Maar hùn vergeldt Hij hun onrecht, En vernielt ze om hun boosheid: Jahweh, onze God!
