Psalmii 90

1 O rugăciune a lui Moise, omul lui Dumnezeu. Doamne, ai fost locuința noastră în toate generațiile.

En bön Mose dens Guds mansens. Herre, du äst vår tillflykt, ifrå slägte till slägte.

2 Înainte ca munții să se nască, sau chiar înainte să fi format pământul și lumea, chiar din veșnicie în veșnicie, tu ești Dumnezeu.

Förr än bergen vordo, och jorden och verlden skapade blefvo, äst du Gud, af evighet till evighet;

3 Tu întorci pe om la nimicire și spui: Întoarceți-vă, copiii oamenilor.

Du som låter menniskorna dö, och säger: Kommer igen, I menniskors barn.

4 Căci o mie de ani în ochii tăi sunt ca ziua de ieri care a trecut, și ca o gardă în noapte.

Ty tusende år äro för dig såsom den dag i går framgick, och såsom en nattväkt.

5 Îi porți precum cu un potop; ei sunt ca un somn, dimineața sunt ca iarba care crește;

Du låter dem gå sin kos såsom en ström; och äro såsom en sömn; likasom gräs, det dock snarliga förvissnar;

6 Dimineața, înflorește și crește; seara este tăiată, și se ofilește.

Det der bittida blomstras, och snart vissnar; och på aftonen afhugget varder, och förtorkas.

7 Căci suntem mistuiți prin mânia ta și prin furia ta suntem tulburați.

Det gör din vrede, att vi så förgås, och din grymhet, att vi så hasteliga hädan måste.

8 Ai pus nelegiuirile noastre înaintea ta, păcatele noastre tainice în lumina înfățișării tale.

Ty våra missgerningar sätter du för dig, våra okända synder i ljuset för ditt ansigte.

9 Căci toate zilele noastre sunt duse în furia ta, ne petrecem anii ca o poveste spusă.

Derföre gå alle våre dagar sin kos genom dina vrede; vi lykte vår år såsom ett tal.

10 Zilele anilor noștri sunt șaptezeci de ani; și dacă din cauza puterii ar fi optzeci de ani, totuși puterea lor este muncă și întristare, căci trece repede și noi zburăm.

Vårt lif varar sjutio år, åt högsta åttatio år; och då det bäst varit; hafver, så hafver det möda och arbete varit; ty det går snart sin kos, lika som vi flöge bort.

11 Cine cunoaște puterea mâniei tale? Potrivit cu temerea de tine, așa este furia ta.

Men ho tror det, att du så svårliga vredgas? Och ho fruktar sig för sådana dine grymhet?

12 De aceea învață-ne să ne numărăm zilele, ca să ne dedicăm inimile la înțelepciune.

Lär oss betänka, att vi dö måste, på det vi måge förståndige varda.

13 Întoarce-te, DOAMNE, până când? Și pocăiește-te referitor la servitorii tăi.

Herre, vänd dig dock till oss igen, och var dinom tjenarom nådelig.

14 Satură-ne la revărsatul zorilor cu mila ta, ca să ne bucurăm și să ne veselim toate zilele noastre.

Uppfyll oss bittida med dine nåd; så vilje vi fröjdas, och glade vara i våra lifsdagar.

15 Veselește-ne tot atât câte zile ne-ai chinuit și câți ani am văzut răul.

Gläd oss igen, efter det du oss så länge plågat hafver, efter det vi så länge olycko lidit hafve.

16 Să se arate lucrarea ta servitorilor tăi și gloria ta copiilor lor.

Bete dinom tjenarom dina gerningar, och dina äro deras barnom.

17 Și să fie asupra noastră frumusețea DOMNULUI Dumnezeul nostru și întemeiază lucrarea mâinilor noastre asupra noastră; da, lucrarea mâinilor noastre, întemeiaz-o.

Och Herren, vår Gud, vare oss blid, och främje våra händers verk med oss; ja våra händers verk främje han.