Psalmii 90

1 O rugăciune a lui Moise, omul lui Dumnezeu. Doamne, ai fost locuința noastră în toate generațiile.

Preghiera di Mosè, uomo di Dio. O Signore, tu sei stato per noi un rifugio d’età in età.

2 Înainte ca munții să se nască, sau chiar înainte să fi format pământul și lumea, chiar din veșnicie în veșnicie, tu ești Dumnezeu.

Avanti che i monti fossero nati e che tu avessi formato la terra e il mondo, anzi, ab eterno in eterno, tu sei Dio.

3 Tu întorci pe om la nimicire și spui: Întoarceți-vă, copiii oamenilor.

Tu fai tornare i mortali in polvere e dici: Ritornate, o figliuoli degli uomini.

4 Căci o mie de ani în ochii tăi sunt ca ziua de ieri care a trecut, și ca o gardă în noapte.

Perché mille anni, agli occhi tuoi, sono come il giorno d’ieri quand’è passato, e come una veglia nella notte.

5 Îi porți precum cu un potop; ei sunt ca un somn, dimineața sunt ca iarba care crește;

Tu li porti via come in una piena; son come un sogno. Son come l’erba che verdeggia la mattina;

6 Dimineața, înflorește și crește; seara este tăiată, și se ofilește.

la mattina essa fiorisce e verdeggia, la sera è segata e si secca.

7 Căci suntem mistuiți prin mânia ta și prin furia ta suntem tulburați.

Poiché noi siam consumati per la tua ira, e siamo atterriti per il tuo cruccio.

8 Ai pus nelegiuirile noastre înaintea ta, păcatele noastre tainice în lumina înfățișării tale.

Tu metti le nostre iniquità davanti a te, e i nostri peccati occulti, alla luce della tua faccia.

9 Căci toate zilele noastre sunt duse în furia ta, ne petrecem anii ca o poveste spusă.

Tutti i nostri giorni spariscono per il tuo cruccio; noi finiamo gli anni nostri come un soffio.

10 Zilele anilor noștri sunt șaptezeci de ani; și dacă din cauza puterii ar fi optzeci de ani, totuși puterea lor este muncă și întristare, căci trece repede și noi zburăm.

I giorni de’ nostri anni arrivano a settant’anni; o, per i più forti, a ottant’anni; e quel che ne fa l’orgoglio, non è che travaglio e vanità; perché passa presto, e noi ce ne voliam via.

11 Cine cunoaște puterea mâniei tale? Potrivit cu temerea de tine, așa este furia ta.

Chi conosce la forza della tua ira e il tuo cruccio secondo il timore che t’è dovuto?

12 De aceea învață-ne să ne numărăm zilele, ca să ne dedicăm inimile la înțelepciune.

Insegnaci dunque a così contare nostri giorni, che acquistiamo un cuor savio.

13 Întoarce-te, DOAMNE, până când? Și pocăiește-te referitor la servitorii tăi.

Ritorna, o Eterno; fino a quando? e muoviti a pietà dei tuoi servitori.

14 Satură-ne la revărsatul zorilor cu mila ta, ca să ne bucurăm și să ne veselim toate zilele noastre.

Saziaci al mattino della tua benignità, e noi giubileremo, ci rallegreremo tutti i dì nostri.

15 Veselește-ne tot atât câte zile ne-ai chinuit și câți ani am văzut răul.

Rallegraci in proporzione de’ giorni che ci hai afflitti, e degli anni che abbiam sentito il male.

16 Să se arate lucrarea ta servitorilor tăi și gloria ta copiilor lor.

Apparisca l’opera tua a pro de’ tuo servitori, e la tua gloria sui loro figliuoli.

17 Și să fie asupra noastră frumusețea DOMNULUI Dumnezeul nostru și întemeiază lucrarea mâinilor noastre asupra noastră; da, lucrarea mâinilor noastre, întemeiaz-o.

La grazia del Signore Iddio nostro sia sopra noi, e rendi stabile l’opera delle nostre mani; sì, l’opera delle nostre mani rendila stabile.