Psalmii 90
1 O rugăciune a lui Moise, omul lui Dumnezeu. Doamne, ai fost locuința noastră în toate generațiile.
Ein Gebet Mose's, des Mannes Gottes. Herr, Gott, du bist unsre Zuflucht für und für.
2 Înainte ca munții să se nască, sau chiar înainte să fi format pământul și lumea, chiar din veșnicie în veșnicie, tu ești Dumnezeu.
Ehe denn die Berge wurden und die Erde und die Welt geschaffen wurden, bist du, Gott, von Ewigkeit zu Ewigkeit,
3 Tu întorci pe om la nimicire și spui: Întoarceți-vă, copiii oamenilor.
der du die Menschen lässest sterben und sprichst: Kommt wieder, Menschenkinder!
4 Căci o mie de ani în ochii tăi sunt ca ziua de ieri care a trecut, și ca o gardă în noapte.
Denn tausend Jahre sind vor dir wie der Tag, der gestern vergangen ist, und wie eine Nachtwache.
5 Îi porți precum cu un potop; ei sunt ca un somn, dimineața sunt ca iarba care crește;
Du lässest sie dahinfahren wie einen Strom; sie sind wie ein Schlaf, gleichwie ein Gras, das doch bald welk wird,
6 Dimineața, înflorește și crește; seara este tăiată, și se ofilește.
das da frühe blüht und bald welk wird und des Abends abgehauen wird und verdorrt.
7 Căci suntem mistuiți prin mânia ta și prin furia ta suntem tulburați.
Das macht dein Zorn, daß wir so vergehen, und dein Grimm, daß wir so plötzlich dahinmüssen.
8 Ai pus nelegiuirile noastre înaintea ta, păcatele noastre tainice în lumina înfățișării tale.
Denn unsere Missetaten stellst du vor dich, unsre unerkannte Sünde ins Licht vor deinem Angesicht.
9 Căci toate zilele noastre sunt duse în furia ta, ne petrecem anii ca o poveste spusă.
Darum fahren alle unsere Tage dahin durch deinen Zorn; wir bringen unsre Jahre zu wie ein Geschwätz.
10 Zilele anilor noștri sunt șaptezeci de ani; și dacă din cauza puterii ar fi optzeci de ani, totuși puterea lor este muncă și întristare, căci trece repede și noi zburăm.
Unser Leben währet siebzig Jahre, und wenn's hoch kommt, so sind's achtzig Jahre, und wenn's köstlich gewesen ist, so ist es Mühe und Arbeit gewesen; denn es fährt schnell dahin, als flögen wir davon.
11 Cine cunoaște puterea mâniei tale? Potrivit cu temerea de tine, așa este furia ta.
Wer glaubt aber, daß du so sehr zürnest, und wer fürchtet sich vor solchem deinem Grimm?
12 De aceea învață-ne să ne numărăm zilele, ca să ne dedicăm inimile la înțelepciune.
Lehre uns bedenken, daß wir sterben müssen, auf daß wir klug werden.
13 Întoarce-te, DOAMNE, până când? Și pocăiește-te referitor la servitorii tăi.
HERR, kehre doch wieder zu uns und sei deinen Knechten gnädig!
14 Satură-ne la revărsatul zorilor cu mila ta, ca să ne bucurăm și să ne veselim toate zilele noastre.
Fülle uns früh mit deiner Gnade, so wollen wir rühmen und fröhlich sein unser Leben lang.
15 Veselește-ne tot atât câte zile ne-ai chinuit și câți ani am văzut răul.
Erfreue uns nun wieder, nachdem du uns so lange plagest, nachdem wir so lange Unglück leiden.
16 Să se arate lucrarea ta servitorilor tăi și gloria ta copiilor lor.
Zeige deinen Knechten deine Werke und deine Ehre ihren Kindern.
17 Și să fie asupra noastră frumusețea DOMNULUI Dumnezeul nostru și întemeiază lucrarea mâinilor noastre asupra noastră; da, lucrarea mâinilor noastre, întemeiaz-o.
Und der HERR, unser Gott, sei uns freundlich und fördere das Werk unsrer Hände bei uns; ja, das Werk unsrer Hände wolle er fördern!
