Psalmii 90

1 O rugăciune a lui Moise, omul lui Dumnezeu. Doamne, ai fost locuința noastră în toate generațiile.

Herre! du har været vor Bolig fra Slægt til Slægt.

2 Înainte ca munții să se nască, sau chiar înainte să fi format pământul și lumea, chiar din veșnicie în veșnicie, tu ești Dumnezeu.

Før Bjergene bleve til, og du dannede Jorden og Jorderige, fra Evighed til Evighed er du Gud.

3 Tu întorci pe om la nimicire și spui: Întoarceți-vă, copiii oamenilor.

Du vender det med et Menneske, at han bliver knust; og du siger: Kommer igen, I Menneskens Børn!

4 Căci o mie de ani în ochii tăi sunt ca ziua de ieri care a trecut, și ca o gardă în noapte.

Thi tusinde Aar ere for dine Øjne som den Dag i Gaar, naar den er forbigangen; og som en Nattevagt.

5 Îi porți precum cu un potop; ei sunt ca un somn, dimineața sunt ca iarba care crește;

Du bortskyller dem, de blive som en Søvn, om Morgenen ere de som Græs, der gaar bort.

6 Dimineața, înflorește și crește; seara este tăiată, și se ofilește.

Om Morgenen blomstrer det, og det gaar bort, om Aftenen afhugges det og tørres.

7 Căci suntem mistuiți prin mânia ta și prin furia ta suntem tulburați.

Thi vi fortæres i din Vrede, og vi forfærdes i din Harme.

8 Ai pus nelegiuirile noastre înaintea ta, păcatele noastre tainice în lumina înfățișării tale.

Du har sat vore Misgerninger for dine Øjne, vor skjulte Synd for dit Ansigts Lys.

9 Căci toate zilele noastre sunt duse în furia ta, ne petrecem anii ca o poveste spusă.

Thi alle vore Dage ere svundne bort i din Vrede, vi have hentæret vore Aar som en Tanke.

10 Zilele anilor noștri sunt șaptezeci de ani; și dacă din cauza puterii ar fi optzeci de ani, totuși puterea lor este muncă și întristare, căci trece repede și noi zburăm.

Vore Aars Dage, de ere halvfjerdsindstyve Aar, og er der Styrke, firsindstyve Aar; og deres Stolthed er Møje og Forfængelighed; thi hastelig gaar den forbi, og vi flyve derfra.

11 Cine cunoaște puterea mâniei tale? Potrivit cu temerea de tine, așa este furia ta.

Hvo kender din Vredes Magt og din Harme, saaledes som Frygten for dig udkræver?

12 De aceea învață-ne să ne numărăm zilele, ca să ne dedicăm inimile la înțelepciune.

Lær os saaledes at tælle vore Dage, at vi bekomme Visdom i Hjertet.

13 Întoarce-te, DOAMNE, până când? Și pocăiește-te referitor la servitorii tăi.

Vend om, Herre! hvor længe —? og lad det gøre dig ondt over dine Tjenere.

14 Satură-ne la revărsatul zorilor cu mila ta, ca să ne bucurăm și să ne veselim toate zilele noastre.

Mæt os aarle med din Miskundhed, saa ville vi synge med Fryd og være glade i alle vore Dage.

15 Veselește-ne tot atât câte zile ne-ai chinuit și câți ani am văzut răul.

Glæd os efter de Dage, som du har plaget os, efter de Aar, som vi have set Ulykke.

16 Să se arate lucrarea ta servitorilor tăi și gloria ta copiilor lor.

Lad din Gerning aabenbares for dine Tjenere og din Herlighed over deres Børn.

17 Și să fie asupra noastră frumusețea DOMNULUI Dumnezeul nostru și întemeiază lucrarea mâinilor noastre asupra noastră; da, lucrarea mâinilor noastre, întemeiaz-o.

Og Herrens, vor Guds, Livsalighed være over os, og gør du vore Hænders Gerning fast for os, ja, gør vore Hænders Gerning fast!