< Psalmii 88 >
1 O cântare sau un psalm pentru fiii lui Core, mai marelui muzician, „Mahalat Leanot”, Maschil al lui Heman ezrahitul. DOAMNE Dumnezeul salvării mele, am strigat zi și noapte înaintea ta,
Cántico. Salmo de los hijos de Coré. Al maestro de coro. Sobre el tono de “Mahalat”, para cantar. Maskil. De Hemán el ezrahita. Yahvé, Dios de mi salud, día y noche clamo en tu presencia.
2 Să ajungă rugăciunea mea înaintea ta, apleacă-ți urechea la strigătul meu,
Llegue hasta Ti mi oración, inclina tu oído a mi clamor.
3 Fiindcă sufletul meu este plin de tulburări și viața mea se apropie de mormânt. (Sheol )
Pues mi alma está saciada de males, y mi vida al borde del sepulcro. (Sheol )
4 Sunt socotit cu cei ce coboară în groapă, sunt ca un om fără putere,
Me cuentan entre los que bajan a la tumba; he venido a ser como un hombre inválido,
5 Liber printre morți, asemenea celor întinși în mormânt, de care nu îți mai amintești, iar ei sunt stârpiți de mâna ta.
abandonado a su propia suerte como los muertos; como las víctimas que yacen en el sepulcro, de quienes ya no te acuerdas, y que no son más objeto de tu cuidado.
6 M-ai pus în groapa cea mai de jos, în întuneric, în adâncuri.
Me has puesto en una profunda fosa, en tinieblas, en el abismo.
7 Furia ta apasă greu peste mine, și tu m-ai chinuit cu toate valurile tale. (Selah)
Sobre mí pesa tu indignación, y con todas tus olas me estás ahogando.
8 Ai îndepărtat pe cunoscuții mei de mine; m-ai făcut urâciune pentru ei, sunt închis și nu pot ieși.
Has alejado de mí a los amigos, me has hecho objeto de abominación para ellos; me encuentro encerrado, sin poder salir.
9 Ochiul meu jelește din cauza nenorocirii, DOAMNE, te-am chemat zilnic, mi-am întins mâinile spre tine.
Mis ojos flaquean de miseria; clamo a Ti, Yahvé, todo el día, hacia Ti extiendo mis manos.
10 Vei arăta tu minuni celor morți? Se vor ridica morții să te laude? (Selah)
¿Es que para los muertos haces tus maravillas, o se levantan los difuntos para alabarte?
11 Va fi bunătatea ta iubitoare vestită în mormânt? Sau credincioșia ta în nimicire?
¿Acaso en las sepulturas se proclama tu bondad, en la tierra de los muertos tu fidelidad?
12 Vor fi minunile tale cunoscute în întuneric și dreptatea ta în țara uitării?
¿Se harán tus prodigios manifiestos en las tinieblas, y tu gracia en la tierra del olvido?
13 Dar spre tine am strigat eu, DOAMNE; și dimineața rugăciunea mea te va întâmpina.
Yo en cambio, Yahvé, te expreso mi clamor, y desde temprano te llega mi ruego.
14 DOAMNE, de ce îmi lepezi tu sufletul? De ce îți ascunzi fața de la mine?
¿Por qué, Yahvé, rechazas mi alma y escondes de mí tu faz?
15 Eu sunt nenorocit și gata să mor din tinerețe, în timp ce sufăr terorile tale sunt buimăcit.
Soy miserable, y vivo muriendo desde niño; soporté tus terrores y ya no puedo más;
16 Furia ta înverșunată trece peste mine; spaimele tale m-au stârpit.
tus iras pasaron sobre mí, y tus espantos me han anonadado.
17 Au venit în jurul meu zilnic ca apa; m-au încercuit împreună.
Me rodean como agua todo el día, me cercan todos juntos.
18 Pe iubit și pe prieten l-ai îndepărtat de mine și pe cunoscuții mei în întuneric.
Has alejado de mí al amigo y al compañero, y mis familiares son las tinieblas.