Psalmii 88
1 O cântare sau un psalm pentru fiii lui Core, mai marelui muzician, „Mahalat Leanot”, Maschil al lui Heman ezrahitul. DOAMNE Dumnezeul salvării mele, am strigat zi și noapte înaintea ta,
Pesem in psalm med sinovi Koretovimi, načelniku godbe, da se poje na piščali, ukovit Emana Ezrajičana. O Gospod, Bog blaginje moje, podnevi kličem in ponoči v pričo tebe.
2 Să ajungă rugăciunea mea înaintea ta, apleacă-ți urechea la strigătul meu,
Pred obličje tvoje pridi molitev moja, nagni uho svoje mojemu vpitju.
Ker nasitena je z nadlogami duša moja, in življenje moje se bliža grobu. (Sheol h7585)
4 Sunt socotit cu cei ce coboară în groapă, sunt ca un om fără putere,
Prištevam se njim, ki gredó v grob; podoben sem možu, katerega zapušča krepost.
5 Liber printre morți, asemenea celor întinși în mormânt, de care nu îți mai amintești, iar ei sunt stârpiți de mâna ta.
Prištevam se mrtvim, odločen; kakor prebodeni ležeči v grobu, katerih se ne spominjaš več, kateri so uničeni s tvojo roko.
6 M-ai pus în groapa cea mai de jos, în întuneric, în adâncuri.
Pokladaš me v grob, izmed vseh najglobočji, v najtamnejših, v krajih globokih.
7 Furia ta apasă greu peste mine, și tu m-ai chinuit cu toate valurile tale. (Selah)
Nad menoj leži jeza tvoja, dà, z vsemi valovi svojimi, ki me napadajo, pobijaš me presilno.
8 Ai îndepărtat pe cunoscuții mei de mine; m-ai făcut urâciune pentru ei, sunt închis și nu pot ieși.
V stran od mene odvračaš znance moje, daješ me njim v najhujšo gnjusobo; tako zajetega, da pobegniti ne morem.
9 Ochiul meu jelește din cauza nenorocirii, DOAMNE, te-am chemat zilnic, mi-am întins mâinile spre tine.
Oko moje žaluje od bridkosti; kličem te, Gospod, ves dan; k tebi razpenjam roke svoje.
10 Vei arăta tu minuni celor morți? Se vor ridica morții să te laude? (Selah)
Bodeš-li mrtvim delal dejanje čudovito? ali bodejo mrtvi vstali, da bi te slavili mogočno?
11 Va fi bunătatea ta iubitoare vestită în mormânt? Sau credincioșia ta în nimicire?
Ali bi naj se v grobu oznanjala milost tvoja, zvestoba tvoja v pogubi?
12 Vor fi minunile tale cunoscute în întuneric și dreptatea ta în țara uitării?
Ali naj bi se v temini spoznalo čudovito dejanje tvoje, in pravica tvoja v pozabljivosti deželi?
13 Dar spre tine am strigat eu, DOAMNE; și dimineața rugăciunea mea te va întâmpina.
In vendar jaz vpijem, Gospod, k tebi, in vsako jutro te prehiteva molitev moja.
14 DOAMNE, de ce îmi lepezi tu sufletul? De ce îți ascunzi fața de la mine?
Zakaj me zametaš, o Gospod; skrivaš mi obličje svoje?
15 Eu sunt nenorocit și gata să mor din tinerețe, în timp ce sufăr terorile tale sunt buimăcit.
Ubožen sem in umrjoč od potresa, strahove tvoje prenašam in sem zbegan,
16 Furia ta înverșunată trece peste mine; spaimele tale m-au stârpit.
Jeze tvoje gredó čez mé, plašenje tvoje me uničuje.
17 Au venit în jurul meu zilnic ca apa; m-au încercuit împreună.
Obdajajo me kakor vode ves dan; obsezajo me vkup.
18 Pe iubit și pe prieten l-ai îndepărtat de mine și pe cunoscuții mei în întuneric.
Od mene v stran odvračaš prijatelja in tovariša; znancem svojim sem v tamnem kraji.
