Psalmii 88
1 O cântare sau un psalm pentru fiii lui Core, mai marelui muzician, „Mahalat Leanot”, Maschil al lui Heman ezrahitul. DOAMNE Dumnezeul salvării mele, am strigat zi și noapte înaintea ta,
Ein song, ein salme av Korahs born. Til songmeisteren; etter Mahalat leannot; ein song til lærdom av ezrahiten Heman. Herre, min Frelse-Gud! Dag og natt ropar eg framfyre deg.
2 Să ajungă rugăciunea mea înaintea ta, apleacă-ți urechea la strigătul meu,
Lat mi bøn koma for di åsyn, bøyg ditt øyra til mitt klagerop!
For mi sjæl er mett av ulukkor, og mitt liv er kome nær til helheimen. (Sheol h7585)
4 Sunt socotit cu cei ce coboară în groapă, sunt ca un om fără putere,
Eg er rekna lik deim som fer ned i gravi, eg er som ein mann utan livskraft.
5 Liber printre morți, asemenea celor întinși în mormânt, de care nu îți mai amintești, iar ei sunt stârpiți de mâna ta.
Eg er forlaten millom dei daude, som dei ihelslegne som ligg i gravi, som du ikkje meir kjem i hug, då dei er avskorne frå di hand.
6 M-ai pus în groapa cea mai de jos, în întuneric, în adâncuri.
Du hev lagt meg i den djupe hola, i myrkrer, i ovdjup.
7 Furia ta apasă greu peste mine, și tu m-ai chinuit cu toate valurile tale. (Selah)
Din harm kvilar tungt på meg, og med alle dine bylgjor trengjer du meg. (Sela)
8 Ai îndepărtat pe cunoscuții mei de mine; m-ai făcut urâciune pentru ei, sunt închis și nu pot ieși.
Du hev drive mine kjenningar langt burt frå meg, du hev gjort meg til ein styggedom for deim, eg er innestengd og kann ikkje koma ut.
9 Ochiul meu jelește din cauza nenorocirii, DOAMNE, te-am chemat zilnic, mi-am întins mâinile spre tine.
Mitt auga hev vanmegtast av liding, eg hev kalla på deg kvar dag, Herre, eg hev rett ut mine hender til deg.
10 Vei arăta tu minuni celor morți? Se vor ridica morții să te laude? (Selah)
Gjer du vel under for dei daude? eller vil skuggar stand upp og lova deg? (Sela)
11 Va fi bunătatea ta iubitoare vestită în mormânt? Sau credincioșia ta în nimicire?
Tru dei i gravi fortel um di miskunn, og um di truskap i avgrunnen?
12 Vor fi minunile tale cunoscute în întuneric și dreptatea ta în țara uitării?
Vert dine under kjende i myrkret, og di rettferd i gløymelandet?
13 Dar spre tine am strigat eu, DOAMNE; și dimineața rugăciunea mea te va întâmpina.
Men eg ropar til deg, Herre, og um morgonen kjem mi bøn imot deg.
14 DOAMNE, de ce îmi lepezi tu sufletul? De ce îți ascunzi fața de la mine?
Kvifor, Herre, støyter du burt mi sjæl? Kvifor løyner du ditt andlit for meg?
15 Eu sunt nenorocit și gata să mor din tinerețe, în timp ce sufăr terorile tale sunt buimăcit.
Arm er eg og døyande frå ungdomen av, eg ber dine rædslor, eg lyt gjeva meg yver.
16 Furia ta înverșunată trece peste mine; spaimele tale m-au stârpit.
Logarne av din harm hev gjenge yver meg, dine skræmor hev gjort meg til inkjes.
17 Au venit în jurul meu zilnic ca apa; m-au încercuit împreună.
Dei hev ringa seg um meg som vatn all dagen, dei hev i samlag kringsett meg.
18 Pe iubit și pe prieten l-ai îndepărtat de mine și pe cunoscuții mei în întuneric.
Du hev drive langt burt frå meg ven og næste, mine kjenningar er myrkret.
