Psalmii 88
1 O cântare sau un psalm pentru fiii lui Core, mai marelui muzician, „Mahalat Leanot”, Maschil al lui Heman ezrahitul. DOAMNE Dumnezeul salvării mele, am strigat zi și noapte înaintea ta,
Canticum Psalmi, filiis Core, in finem, pro Maheleth ad respondendum. Intellectus Eman Ezrahitæ. [Domine, Deus salutis meæ, in die clamavi et nocte coram te.
2 Să ajungă rugăciunea mea înaintea ta, apleacă-ți urechea la strigătul meu,
Intret in conspectu tuo oratio mea, inclina aurem tuam ad precem meam.
Quia repleta est malis anima mea, et vita mea inferno appropinquavit. (Sheol h7585)
4 Sunt socotit cu cei ce coboară în groapă, sunt ca un om fără putere,
Æstimatus sum cum descendentibus in lacum, factus sum sicut homo sine adjutorio,
5 Liber printre morți, asemenea celor întinși în mormânt, de care nu îți mai amintești, iar ei sunt stârpiți de mâna ta.
inter mortuos liber; sicut vulnerati dormientes in sepulchris, quorum non es memor amplius, et ipsi de manu tua repulsi sunt.
6 M-ai pus în groapa cea mai de jos, în întuneric, în adâncuri.
Posuerunt me in lacu inferiori, in tenebrosis, et in umbra mortis.
7 Furia ta apasă greu peste mine, și tu m-ai chinuit cu toate valurile tale. (Selah)
Super me confirmatus est furor tuus, et omnes fluctus tuos induxisti super me.
8 Ai îndepărtat pe cunoscuții mei de mine; m-ai făcut urâciune pentru ei, sunt închis și nu pot ieși.
Longe fecisti notos meos a me; posuerunt me abominationem sibi. Traditus sum, et non egrediebar;
9 Ochiul meu jelește din cauza nenorocirii, DOAMNE, te-am chemat zilnic, mi-am întins mâinile spre tine.
oculi mei languerunt præ inopia. Clamavi ad te, Domine, tota die; expandi ad te manus meas.
10 Vei arăta tu minuni celor morți? Se vor ridica morții să te laude? (Selah)
Numquid mortuis facies mirabilia? aut medici suscitabunt, et confitebuntur tibi?
11 Va fi bunătatea ta iubitoare vestită în mormânt? Sau credincioșia ta în nimicire?
Numquid narrabit aliquis in sepulchro misericordiam tuam, et veritatem tuam in perditione?
12 Vor fi minunile tale cunoscute în întuneric și dreptatea ta în țara uitării?
Numquid cognoscentur in tenebris mirabilia tua? et justitia tua in terra oblivionis?
13 Dar spre tine am strigat eu, DOAMNE; și dimineața rugăciunea mea te va întâmpina.
Et ego ad te, Domine, clamavi, et mane oratio mea præveniet te.
14 DOAMNE, de ce îmi lepezi tu sufletul? De ce îți ascunzi fața de la mine?
Ut quid, Domine, repellis orationem meam; avertis faciem tuam a me?
15 Eu sunt nenorocit și gata să mor din tinerețe, în timp ce sufăr terorile tale sunt buimăcit.
Pauper sum ego, et in laboribus a juventute mea; exaltatus autem, humiliatus sum et conturbatus.
16 Furia ta înverșunată trece peste mine; spaimele tale m-au stârpit.
In me transierunt iræ tuæ, et terrores tui conturbaverunt me:
17 Au venit în jurul meu zilnic ca apa; m-au încercuit împreună.
circumdederunt me sicut aqua tota die; circumdederunt me simul.
18 Pe iubit și pe prieten l-ai îndepărtat de mine și pe cunoscuții mei în întuneric.
Elongasti a me amicum et proximum, et notos meos a miseria.]
