Psalmii 88
1 O cântare sau un psalm pentru fiii lui Core, mai marelui muzician, „Mahalat Leanot”, Maschil al lui Heman ezrahitul. DOAMNE Dumnezeul salvării mele, am strigat zi și noapte înaintea ta,
Maskil d'Héman Ezrahite, [qui est] un Cantique de Psaume, [donné] au maître chantre d'entre les enfants de Coré, [pour le chanter] sur Mahalath-lehannoth. Eternel! Dieu de ma délivrance, je crie jour et nuit devant toi.
2 Să ajungă rugăciunea mea înaintea ta, apleacă-ți urechea la strigătul meu,
Que ma prière vienne en ta présence; ouvre ton oreille à mon cri.
Car mon âme a tout son saoul de maux, et ma vie est venue jusqu'au sépulcre. (Sheol h7585)
4 Sunt socotit cu cei ce coboară în groapă, sunt ca un om fără putere,
On m'a mis au rang de ceux qui descendent en la fosse; je suis devenu comme un homme qui n'a plus de vigueur;
5 Liber printre morți, asemenea celor întinși în mormânt, de care nu îți mai amintești, iar ei sunt stârpiți de mâna ta.
Placé parmi les morts, comme les blessés à mort couchés au sépulcre, desquels il ne te souvient plus, et qui sont retranchés par ta main.
6 M-ai pus în groapa cea mai de jos, în întuneric, în adâncuri.
Tu m'as mis en une fosse des plus basses, dans des lieux ténébreux, dans des lieux profonds.
7 Furia ta apasă greu peste mine, și tu m-ai chinuit cu toate valurile tale. (Selah)
Ta fureur s'est jetée sur moi, et tu m'as accablé de tous tes flots; (Sélah)
8 Ai îndepărtat pe cunoscuții mei de mine; m-ai făcut urâciune pentru ei, sunt închis și nu pot ieși.
Tu as éloigné de moi ceux de qui j'étais connu, tu m'as mis en une extrême abomination devant eux; je suis enfermé tellement, que je ne puis sortir.
9 Ochiul meu jelește din cauza nenorocirii, DOAMNE, te-am chemat zilnic, mi-am întins mâinile spre tine.
Mon œil languit d'affliction; Eternel! je crie à toi tout le jour, j'étends mes mains vers toi.
10 Vei arăta tu minuni celor morți? Se vor ridica morții să te laude? (Selah)
Feras-tu un miracle envers les morts? ou les trépassés se relèveront-ils pour te célébrer? (Sélah)
11 Va fi bunătatea ta iubitoare vestită în mormânt? Sau credincioșia ta în nimicire?
Racontera-t-on ta miséricorde dans le sépulcre? [et] ta fidélité dans le tombeau?
12 Vor fi minunile tale cunoscute în întuneric și dreptatea ta în țara uitării?
Connaîtra-t-on tes merveilles dans les ténèbres; et ta justice au pays d'oubli?
13 Dar spre tine am strigat eu, DOAMNE; și dimineața rugăciunea mea te va întâmpina.
Mais moi, ô Eternel! je crie à toi, ma prière te prévient dès le matin.
14 DOAMNE, de ce îmi lepezi tu sufletul? De ce îți ascunzi fața de la mine?
Eternel! pourquoi rejettes-tu mon âme, pourquoi caches-tu ta face de moi?
15 Eu sunt nenorocit și gata să mor din tinerețe, în timp ce sufăr terorile tale sunt buimăcit.
Je suis affligé et comme rendant l'esprit dès ma jeunesse; j'ai été exposé à tes terreurs, et je ne sais où j'en suis.
16 Furia ta înverșunată trece peste mine; spaimele tale m-au stârpit.
Les ardeurs de ta [colère] sont passées sur moi, et tes frayeurs m'ont retranché.
17 Au venit în jurul meu zilnic ca apa; m-au încercuit împreună.
Ils m'ont tout le jour environné comme des eaux, ils m'ont entouré tous ensemble.
18 Pe iubit și pe prieten l-ai îndepărtat de mine și pe cunoscuții mei în întuneric.
Tu as éloigné de moi mon ami, même mon intime ami, et ceux de qui je suis connu me sont des ténèbres.
