Psalmii 88
1 O cântare sau un psalm pentru fiii lui Core, mai marelui muzician, „Mahalat Leanot”, Maschil al lui Heman ezrahitul. DOAMNE Dumnezeul salvării mele, am strigat zi și noapte înaintea ta,
“A psalm of the sons of Korah. For the leader of the music. Upon wind instruments. A psalm of Heman, the Ezrahite.” O LORD, God of my salvation! To thee do I cry by day, And by night is my prayer before thee!
2 Să ajungă rugăciunea mea înaintea ta, apleacă-ți urechea la strigătul meu,
Let my supplication come before thee; Incline thine ear to my cry!
For my soul is full of misery, And my life draweth near to the underworld. (Sheol h7585)
4 Sunt socotit cu cei ce coboară în groapă, sunt ca un om fără putere,
I am counted with those who are going down to the pit; I am like one who hath no strength.
5 Liber printre morți, asemenea celor întinși în mormânt, de care nu îți mai amintești, iar ei sunt stârpiți de mâna ta.
I am left to myself among the dead, Like the slain who lie in the grave, Whom thou no more rememberest, And who are cut off from thy [[protecting]] hand.
6 M-ai pus în groapa cea mai de jos, în întuneric, în adâncuri.
Thou hast placed me in a deep pit, In a dark and deep abyss.
7 Furia ta apasă greu peste mine, și tu m-ai chinuit cu toate valurile tale. (Selah)
Thy wrath presseth hard upon me, And thou afflictest me with all thy waves! (Pause)
8 Ai îndepărtat pe cunoscuții mei de mine; m-ai făcut urâciune pentru ei, sunt închis și nu pot ieși.
Thou hast put mine acquaintances far from me, Yea, thou hast made me their abhorrence: I am shut up, and cannot go forth.
9 Ochiul meu jelește din cauza nenorocirii, DOAMNE, te-am chemat zilnic, mi-am întins mâinile spre tine.
Mine eyes languish by reason of my affliction. I call upon thee daily, O LORD! To thee do I stretch out my hands!
10 Vei arăta tu minuni celor morți? Se vor ridica morții să te laude? (Selah)
Canst thou show wonders to the dead? Shall the dead arise, and praise thee? (Pause)
11 Va fi bunătatea ta iubitoare vestită în mormânt? Sau credincioșia ta în nimicire?
Shall thy goodness be declared in the grave, Or thy faithfulness in the place of corruption?
12 Vor fi minunile tale cunoscute în întuneric și dreptatea ta în țara uitării?
Shall thy wonders be known in the dark, And thy justice in the land of forgetfulness?
13 Dar spre tine am strigat eu, DOAMNE; și dimineața rugăciunea mea te va întâmpina.
To thee do I cry, O LORD! In the morning doth my cry come before thee.
14 DOAMNE, de ce îmi lepezi tu sufletul? De ce îți ascunzi fața de la mine?
Why, O LORD! dost thou cast me off? Why hidest thou thy face from me?
15 Eu sunt nenorocit și gata să mor din tinerețe, în timp ce sufăr terorile tale sunt buimăcit.
I have been afflicted and languishing from my youth; I suffer thy terrors, and am distracted.
16 Furia ta înverșunată trece peste mine; spaimele tale m-au stârpit.
Thy fierce wrath overwhelmeth me; Thy terrors utterly destroy me.
17 Au venit în jurul meu zilnic ca apa; m-au încercuit împreună.
They surround me daily like water; They compass me about together.
18 Pe iubit și pe prieten l-ai îndepărtat de mine și pe cunoscuții mei în întuneric.
Lover and friend hast thou put far from me; My acquaintances are withdrawn from my sight.
