Psalmii 88
1 O cântare sau un psalm pentru fiii lui Core, mai marelui muzician, „Mahalat Leanot”, Maschil al lui Heman ezrahitul. DOAMNE Dumnezeul salvării mele, am strigat zi și noapte înaintea ta,
(En Sang. En Salme af Koras Sønner. Til Sangmesteren. Al-mahalat-leannot. En Maskil af Ezraitten Heman.) HERRE min Gud, jeg råber om dagen, om Natten når mit Skrig til dig;
2 Să ajungă rugăciunea mea înaintea ta, apleacă-ți urechea la strigătul meu,
lad min Bøn komme frem for dit Åsyn, til mit Klageråb låne du Øre!
Thi min Sjæl er mæt af Lidelser, mit Liv er Dødsriget nær, (Sheol h7585)
4 Sunt socotit cu cei ce coboară în groapă, sunt ca un om fără putere,
jeg regnes blandt dem, der sank i Graven, er blevet som den, det er ude med,
5 Liber printre morți, asemenea celor întinși în mormânt, de care nu îți mai amintești, iar ei sunt stârpiți de mâna ta.
kastet hen imellem de døde, blandt faldne, der hviler i Graven, hvem du ej mindes mere, thi fra din Hånd er de revet.
6 M-ai pus în groapa cea mai de jos, în întuneric, în adâncuri.
Du har lagt mig i den underste Grube, på det mørke, det dybe Sted;
7 Furia ta apasă greu peste mine, și tu m-ai chinuit cu toate valurile tale. (Selah)
tungt hviler din Vrede på mig, alle dine Brændinger lod du gå over mig. (Sela)
8 Ai îndepărtat pe cunoscuții mei de mine; m-ai făcut urâciune pentru ei, sunt închis și nu pot ieși.
Du har fjernet mine Frænder fra mig, gjort mig vederstyggelig for dem; jeg er fængslet, kan ikke gå ud,
9 Ochiul meu jelește din cauza nenorocirii, DOAMNE, te-am chemat zilnic, mi-am întins mâinile spre tine.
mit Øje er sløvt af Vånde. Hver Dag, HERRE, råber jeg til dig og rækker mine Hænder imod dig.
10 Vei arăta tu minuni celor morți? Se vor ridica morții să te laude? (Selah)
Gør du Undere for de døde, står Skyggerne op og takker dig? (Sela)
11 Va fi bunătatea ta iubitoare vestită în mormânt? Sau credincioșia ta în nimicire?
Tales der om din Nåde i Graven, i Afgrunden om din Trofasthed?
12 Vor fi minunile tale cunoscute în întuneric și dreptatea ta în țara uitării?
Er dit Under kendt i Mørket, din Retfærd i Glemselens Land?
13 Dar spre tine am strigat eu, DOAMNE; și dimineața rugăciunea mea te va întâmpina.
Men jeg, o HERRE, jeg råber til dig, om Morgenen kommer min Bøn dig i Møde.
14 DOAMNE, de ce îmi lepezi tu sufletul? De ce îți ascunzi fața de la mine?
Hvorfor forstøder du, HERRE, min Sjæl og skjuler dit Åsyn for mig?
15 Eu sunt nenorocit și gata să mor din tinerețe, în timp ce sufăr terorile tale sunt buimăcit.
Elendig er jeg og Døden nær, dine Rædsler har omgivet mig fra min Ungdom;
16 Furia ta înverșunată trece peste mine; spaimele tale m-au stârpit.
din Vredes Luer går over mig, dine Rædsler har lagt mig øde,
17 Au venit în jurul meu zilnic ca apa; m-au încercuit împreună.
som Vand er de om mig Dagen lang, til Hobe slutter de Kreds om mig;
18 Pe iubit și pe prieten l-ai îndepărtat de mine și pe cunoscuții mei în întuneric.
Ven og Frænde fjerned du fra mig, holdt mine Kendinge borte.
