Psalmii 88
1 O cântare sau un psalm pentru fiii lui Core, mai marelui muzician, „Mahalat Leanot”, Maschil al lui Heman ezrahitul. DOAMNE Dumnezeul salvării mele, am strigat zi și noapte înaintea ta,
En Sang, en Psalme; af Koras Børn; til Sangmesteren; til Makalath-Leanoth; en Undervisning af Heman, Esrahiteren. Herre, min Frelses Gud! jeg har raabt om Dagen, ja, om Natten for dig.
2 Să ajungă rugăciunea mea înaintea ta, apleacă-ți urechea la strigătul meu,
Lad min Bøn komme for dit Ansigt, bøj dit Øre til mit Raab!
Thi min Sjæl er mæt af Ulykker, og mit Liv er Dødsriget nær. (Sheol h7585)
4 Sunt socotit cu cei ce coboară în groapă, sunt ca un om fără putere,
Jeg agtes lige med dem, som fare ned i Hulen, jeg er som en Mand uden Kraft,
5 Liber printre morți, asemenea celor întinși în mormânt, de care nu îți mai amintești, iar ei sunt stârpiți de mâna ta.
løsladt iblandt de døde, som de ihjelslagne, der ligge i Graven, hvilke du ikke ydermere kommer i Hu, da de ere udrevne af din Haand.
6 M-ai pus în groapa cea mai de jos, în întuneric, în adâncuri.
Du har lagt mig i Hulen hernedenunder, i de mørke, i de dybe Steder.
7 Furia ta apasă greu peste mine, și tu m-ai chinuit cu toate valurile tale. (Selah)
Din Vrede har lagt sig tungt paa mig, og du trænger mig med alle dine Bølger. (Sela)
8 Ai îndepărtat pe cunoscuții mei de mine; m-ai făcut urâciune pentru ei, sunt închis și nu pot ieși.
Du har fjernet mine Kyndinger langt fra mig, du har gjort mig vederstyggelig for dem, jeg er indelukket og gaar ikke ud.
9 Ochiul meu jelește din cauza nenorocirii, DOAMNE, te-am chemat zilnic, mi-am întins mâinile spre tine.
Mit Øje er bedrøvet af Elendighed; Herre! jeg har raabt til dig den ganske Dag, jeg har udbredt mine Hænder til dig.
10 Vei arăta tu minuni celor morți? Se vor ridica morții să te laude? (Selah)
Vil du vel gøre Undere for de døde? eller skulle Dødninger opstaa, skulle de takke dig? (Sela)
11 Va fi bunătatea ta iubitoare vestită în mormânt? Sau credincioșia ta în nimicire?
Fortælles der vel i Graven om din Miskundhed? om din Sandhed i Dødens Bo?
12 Vor fi minunile tale cunoscute în întuneric și dreptatea ta în țara uitării?
Kendes vel dine Undere i Mørket? eller din Retfærdighed i Forglemmelsens Land?
13 Dar spre tine am strigat eu, DOAMNE; și dimineața rugăciunea mea te va întâmpina.
Men jeg har raabt til dig Herre! og min Bøn kommer dig i Møde om Morgenen.
14 DOAMNE, de ce îmi lepezi tu sufletul? De ce îți ascunzi fața de la mine?
Hvorfor, Herre! forkaster du min Sjæl? du skjuler dit Ansigt for mig.
15 Eu sunt nenorocit și gata să mor din tinerețe, în timp ce sufăr terorile tale sunt buimăcit.
Elendig er jeg og som en døende fra min Ungdom af; jeg bærer paa Rædsel for dig, jeg maa fortvivle.
16 Furia ta înverșunată trece peste mine; spaimele tale m-au stârpit.
Din Vredes Flammer ere gaaede hen over mig; Rædsler for dig have tilintetgjort mig.
17 Au venit în jurul meu zilnic ca apa; m-au încercuit împreună.
De have omringet mig som Vande den ganske Dag, de have omspændt mig tilsammen.
18 Pe iubit și pe prieten l-ai îndepărtat de mine și pe cunoscuții mei în întuneric.
Du har fjernet min Ven og Stalbroder langt fra mig; mine Kyndinger ere Mørkets Sted.
