Psalmii 81
1 Mai marelui muzician, pe o harpă ghitită, un psalm al lui Asaf. Cântați tare lui Dumnezeu, tăria noastră; înălțați sunet de bucurie către Dumnezeul lui Iacob.
Dem Sangmeister, auf der Gittit. Von Asaf.
2 Înălțați un psalm și aduceți tamburina, plăcuta harpă cu psalterionul.
(Der levitische Sängerchor: ) / Laßt Jubel erschallen Elohim, unserm Hort, / Jauchzet dem Gotte Jakobs!
3 Sunați trâmbița la luna nouă, la timpul rânduit, în ziua solemnei noastre sărbători.
Stimmt an Gesang, laßt tönen die Pauke, / Die liebliche Zither und Harfe!
4 Căci acesta a fost un statut pentru Israel și o lege a Dumnezeului lui Iacob.
Blaset am Neumond das Widderhorn, / Beim Vollmond, für unsern Feiertag!
5 El a rânduit aceasta în Iosif ca mărturie, când a ieșit traversând țara Egiptului, unde eu am auzit o limbă pe care nu am înțeles-o.
Denn so ist es Satzung für Israel, / Eine Vorschrift des Gottes Jakobs.
6 Am îndepărtat povara de pe umărul său, mâinile lui au scăpat de coșuri.
Als Gebot hat er's für Josef bestimmt, / Da er auszog wider Ägyptenland. / (Eine Einzelstimme: ) / Eine Sprache, mir fremd, vernehm ich:
7 Ai chemat în tulburare și te-am eliberat; ți-am răspuns în locul tainic al tunetului, te-am încercat la apele din Meriba. (Selah)
"Seinen Nacken hab ich von der Bürde befreit, / Seine Hände wurden des Lastkorbs ledig.
8 Ascultă, poporul meu, și îți voi mărturisi; Israele, dacă îmi vei da ascultare,
Du riefst in der Not, ich riß dich heraus, / Erhörte dich aus Gewittergewölk, / Prüfte dich an Meribas Wassern. (Sela)
9 Să nu fie niciun dumnezeu străin în tine; nici să nu te închini vreunui dumnezeu străin.
Höre, mein Volk, ich will dich warnen! / Israel, möchtest du mir gehorchen!
10 Eu sunt DOMNUL Dumnezeul tău, care te-a adus din țara Egiptului, deschide-ți gura larg și o voi umple.
Nicht sei unter dir ein fremder Gott; / Bete nicht an einen Gott des Auslands!
11 Dar poporul meu a refuzat să dea ascultare vocii mele; și Israel m-a refuzat.
Ich, Jahwe, bin dein Gott, / Der dich geführt aus Ägyptenland: / Tu deinen Mund weit auf, / Damit ich ihn fülle!
12 Așa că i-am dat poftei inimilor lor și au umblat în propriile lor sfaturi.
Aber mein Volk gehorchte mir nicht, / Israel war mir nicht zu Willen.
13 O, dacă poporul meu mi-ar fi dat ascultare și Israel ar fi umblat în căile mele!
Da stieß ich sie weg, weil ihr Herz so verstockt, / Daß sie folgten den eignen Gedanken.
14 Îndată aș fi supus pe dușmanii lor și mi-aș fi întors mâna împotriva potrivnicilor lor.
O daß doch mein Volk mir gehorchte, / Daß Israel ginge auf meinen Wegen!
15 Cei ce îl urăsc pe DOMNUL i s-ar fi supus, iar timpul lor ar fi dăinuit pentru totdeauna.
Wie leicht könnt ich da ihre Feinde beugen, / Meine Hand gegen ihre Dränger kehren.
16 El i-ar fi hrănit de asemenea cu grăsimea grâului, și te-aș fi săturat cu miere din stâncă.
Ihnen müßten schmeicheln, die Jahwe hassen, / Und ewig würde währen ihr Glück. Mit dem besten Weizen würd ich sie speisen, / Mit Honig aus Felsen dich sättigen."
