Psalmii 74
1 Maschil al lui Asaf. Dumnezeule, de ce ne-ai lepădat pentru totdeauna? De ce fumegă mânia ta împotriva oilor pășunii tale?
Повчання Асафа. Боже, чому Ти покинув [нас] навіки? Чому гнів Твій палає на овець Твого пасовища?
2 Amintește-ți de adunarea ta, pe care ai cumpărat-o din vechime; toiagul moștenirii tale, pe care l-ai răscumpărat; acest munte Sion, în care ai locuit.
Згадай громаду Свою, яку придбав Ти віддавна, викупив як плем’я Свого спадку, гору Сіон, на якій Ти оселився.
3 Ridică-ți picioarele spre pustiirile eterne, spre tot ce dușmanul a lucrat cu răutate în sanctuar.
Спрямуй кроки Твої до вікових руїн – усе зруйнував ворог у святилищі!
4 Dușmanii tăi răcnesc în mijlocul adunărilor tale; și-au ridicat însemnele ca semne.
Супротивники Твої ревли посеред місць зборів Твого [народу], поставили знамена свої як знаки [свого панування].
5 Un bărbat a fost faimos după cum a ridicat topoare peste copacii groși.
Поводилися ніби лісоруб, що замахнувся сокирою на гущавину лісу.
6 Dar acum ei zdrobesc lucrarea lui sculptată dintr-o dată, cu topoare și ciocane.
Та й тепер стесують разом різьблення [Храму] сокирами й топірцями.
7 Au aruncat foc în sanctuarul tău, au spurcat, dărâmând la pământ locuința numelui tău.
Вогню віддали святилище Твоє, збезчестили, із землею зрівняли помешкання імені Твого.
8 Au spus în inimile lor: Să îi nimicim pe toți! Ei au ars toate sinagogile lui Dumnezeu din țară.
Промовили в серцях своїх: «Знищимо їх дотла!» Вони спалили усі місця зборів Божих на землі.
9 Noi nu vedem semnele noastre, nu mai este niciun profet; nici nu este printre noi vreunul care știe până când.
Ми не бачимо ознак Божих, немає більше пророка, і немає з нами того, хто знав би, доки так буде.
10 Cât timp, Dumnezeule, va ocărî potrivnicul? Va blasfemia dușmanul numele tău pentru totdeauna?
Доки, Боже, глумитиметься супротивник? Невже вічно глузуватиме ворог з імені Твого?
11 De ce îți retragi mâna, mâna ta dreaptă? Scoate-o din sânul tău.
Чому Ти стримуєш руку Свою, правицю Свою? Витягни її із пахви, вразь [їх]!
12 Căci Dumnezeu este Împăratul meu din vechime, lucrând salvare în mijlocul pământului.
Боже, Царю мій споконвічний, що здійснюєш спасіння посеред землі!
13 Ai despărțit marea prin tăria ta, ai zdrobit capetele dragonilor în ape.
Ти розділив море міццю Своєю, розтрощив голови морським чудовиськам.
14 Ai zdrobit în bucăți capetele leviatanului și l-ai dat să fie mâncare oamenilor ce locuiesc în pustie.
Ти розбив голову Левіятана, віддав [його] на поживу народові пустелі.
15 Ai despicat fântâna și potopul; ai secat râuri puternice.
Ти висікав джерело і потік, Ти висушував ріки, завжди повноводні.
16 Ziua este a ta, noaptea de asemenea este a ta; ai pregătit lumina și soarele.
Тобі належить і день, і ніч; Ти встановив світило [небесне] й сонце;
17 Ai așezat toate granițele pământului, ai făcut vară și iarnă.
Ти визначив усі межі землі, Ти створив літо й зиму.
18 Amintește-ți că dușmanul a ocărât, DOAMNE, și că poporul prost a blasfemiat numele tău.
Згадай, як ганьбив ворог [Тебе], Господи, і народ безумний зневажав Твоє ім’я.
19 Nu da sufletul turturelei tale mulțimii celor stricați, nu uita adunarea săracilor tăi pentru totdeauna.
Не віддавай звірам душі голубки Своєї, про життя страдників Твоїх не забувай навіки.
20 Respectă legământul, căci locurile întunecate ale pământului sunt pline de locuințele cruzimii.
Поглянь на Завіт [Свій], бо наповнилися темні кутки землі осередками насильства.
21 Nu lăsa pe cel oprimat să se întoarcă rușinat; cel sărac și nevoiaș să laude numele tău.
Нехай пригнічений не повертається посоромленим, пригноблений і бідний нехай прославлять ім’я Твоє.
22 Ridică-te, Dumnezeule, pledează în cauza ta; amintește-ți cum omul nebun te ocărăște zilnic.
Повстань, Боже, втруться в судову суперечку Свою; згадай, як ганьбить Тебе нерозумний цілий день.
23 Nu uita vocea dușmanilor tăi, tumultul acelora ce se ridică împotriva ta crește continuu.
Не забувай крику супротивників Своїх, лементу, що його здіймають безупинно бунтівники проти Тебе.
