Psalmii 74
1 Maschil al lui Asaf. Dumnezeule, de ce ne-ai lepădat pentru totdeauna? De ce fumegă mânia ta împotriva oilor pășunii tale?
Зашто се, Боже, срдиш на нас дуго; дими се гнев Твој на овце паше Твоје?
2 Amintește-ți de adunarea ta, pe care ai cumpărat-o din vechime; toiagul moștenirii tale, pe care l-ai răscumpărat; acest munte Sion, în care ai locuit.
Опомени се сабора свог, који си стекао од старине, искупио себи у наследну државу, горе Сиона, на којој си се населио.
3 Ridică-ți picioarele spre pustiirile eterne, spre tot ce dușmanul a lucrat cu răutate în sanctuar.
Подигни стопе своје на старе развалине: све је разрушио непријатељ у светињи.
4 Dușmanii tăi răcnesc în mijlocul adunărilor tale; și-au ridicat însemnele ca semne.
Ричу непријатељи Твоји на месту сабора Твојих, своје обичаје постављају место наших обичаја.
5 Un bărbat a fost faimos după cum a ridicat topoare peste copacii groși.
Видиш, они су као онај који подиже секиру на сплетене гране у дрвета.
6 Dar acum ei zdrobesc lucrarea lui sculptată dintr-o dată, cu topoare și ciocane.
Све у њему што је резано разбише секирама и брадвама.
7 Au aruncat foc în sanctuarul tău, au spurcat, dărâmând la pământ locuința numelui tău.
Огњем сажегоше светињу Твоју; на земљу обаливши оскврнише стан имена Твог.
8 Au spus în inimile lor: Să îi nimicim pe toți! Ei au ars toate sinagogile lui Dumnezeu din țară.
Рекоше у срцу свом: Потримо их сасвим. Попалише сва места сабора Божијих на земљи.
9 Noi nu vedem semnele noastre, nu mai este niciun profet; nici nu este printre noi vreunul care știe până când.
Обичаја својих не видимо, нема више пророка, и нема у нас ко би знао докле ће то трајати.
10 Cât timp, Dumnezeule, va ocărî potrivnicul? Va blasfemia dușmanul numele tău pentru totdeauna?
Докле ће се, Боже, ругати насилник? Хоће ли довека противник пркосити имену Твом?
11 De ce îți retragi mâna, mâna ta dreaptă? Scoate-o din sânul tău.
Зашто устављаш руку своју и десницу своју? Пружи из недара својих, и истреби их.
12 Căci Dumnezeu este Împăratul meu din vechime, lucrând salvare în mijlocul pământului.
Боже, царе мој, који од старине твориш спасење посред земље!
13 Ai despărțit marea prin tăria ta, ai zdrobit capetele dragonilor în ape.
Ти си силом својом раскинуо море, и сатро главе воденим наказама.
14 Ai zdrobit în bucăți capetele leviatanului și l-ai dat să fie mâncare oamenilor ce locuiesc în pustie.
Ти си размрскао главу крокодилу, дао га онима који живе у пустињи да га једу.
15 Ai despicat fântâna și potopul; ai secat râuri puternice.
Ти си отворио изворе и потоке, Ти си исушио реке које не пресишу.
16 Ziua este a ta, noaptea de asemenea este a ta; ai pregătit lumina și soarele.
Твој је дан и Твоја је ноћ, Ти си поставио звезде и сунце.
17 Ai așezat toate granițele pământului, ai făcut vară și iarnă.
Ти си утврдио све крајеве земаљске, лето и зиму Ти си уредио.
18 Amintește-ți că dușmanul a ocărât, DOAMNE, și că poporul prost a blasfemiat numele tău.
Опомени се тога, непријатељ се руга Господу, и народ безумни не мари за име Твоје.
19 Nu da sufletul turturelei tale mulțimii celor stricați, nu uita adunarea săracilor tăi pentru totdeauna.
Не дај зверима душу грлице своје, немој заборавити стадо страдалаца својих засвагда.
20 Respectă legământul, căci locurile întunecate ale pământului sunt pline de locuințele cruzimii.
Погледај на завет; јер су све пећине земаљске пуне станова безакоња.
21 Nu lăsa pe cel oprimat să se întoarcă rușinat; cel sărac și nevoiaș să laude numele tău.
Невољник нек се не врати срамотан, ништи и убоги нека хвале име Твоје.
22 Ridică-te, Dumnezeule, pledează în cauza ta; amintește-ți cum omul nebun te ocărăște zilnic.
Устани, Боже, брани ствар своју, опомени се како Ти се безумник руга сваки дан!
23 Nu uita vocea dușmanilor tăi, tumultul acelora ce se ridică împotriva ta crește continuu.
Не заборави обести непријатеља својих, вике, коју једнако дижу противници Твоји!
