Psalmii 74
1 Maschil al lui Asaf. Dumnezeule, de ce ne-ai lepădat pentru totdeauna? De ce fumegă mânia ta împotriva oilor pășunii tale?
Intellectus Asaph. [Ut quid, Deus, repulisti in finem, iratus est furor tuus super oves pascuæ tuæ?
2 Amintește-ți de adunarea ta, pe care ai cumpărat-o din vechime; toiagul moștenirii tale, pe care l-ai răscumpărat; acest munte Sion, în care ai locuit.
Memor esto congregationis tuæ, quam possedisti ab initio. Redemisti virgam hæreditatis tuæ, mons Sion, in quo habitasti in eo.
3 Ridică-ți picioarele spre pustiirile eterne, spre tot ce dușmanul a lucrat cu răutate în sanctuar.
Leva manus tuas in superbias eorum in finem: quanta malignatus est inimicus in sancto!
4 Dușmanii tăi răcnesc în mijlocul adunărilor tale; și-au ridicat însemnele ca semne.
Et gloriati sunt qui oderunt te in medio solemnitatis tuæ; posuerunt signa sua, signa:
5 Un bărbat a fost faimos după cum a ridicat topoare peste copacii groși.
et non cognoverunt sicut in exitu super summum. Quasi in silva lignorum securibus
6 Dar acum ei zdrobesc lucrarea lui sculptată dintr-o dată, cu topoare și ciocane.
exciderunt januas ejus in idipsum; in securi et ascia dejecerunt eam.
7 Au aruncat foc în sanctuarul tău, au spurcat, dărâmând la pământ locuința numelui tău.
Incenderunt igni sanctuarium tuum; in terra polluerunt tabernaculum nominis tui.
8 Au spus în inimile lor: Să îi nimicim pe toți! Ei au ars toate sinagogile lui Dumnezeu din țară.
Dixerunt in corde suo cognatio eorum simul: Quiescere faciamus omnes dies festos Dei a terra.
9 Noi nu vedem semnele noastre, nu mai este niciun profet; nici nu este printre noi vreunul care știe până când.
Signa nostra non vidimus; jam non est propheta; et nos non cognoscet amplius.
10 Cât timp, Dumnezeule, va ocărî potrivnicul? Va blasfemia dușmanul numele tău pentru totdeauna?
Usquequo, Deus, improperabit inimicus? irritat adversarius nomen tuum in finem?
11 De ce îți retragi mâna, mâna ta dreaptă? Scoate-o din sânul tău.
Ut quid avertis manum tuam, et dexteram tuam de medio sinu tuo in finem?
12 Căci Dumnezeu este Împăratul meu din vechime, lucrând salvare în mijlocul pământului.
Deus autem rex noster ante sæcula: operatus est salutem in medio terræ.
13 Ai despărțit marea prin tăria ta, ai zdrobit capetele dragonilor în ape.
Tu confirmasti in virtute tua mare; contribulasti capita draconum in aquis.
14 Ai zdrobit în bucăți capetele leviatanului și l-ai dat să fie mâncare oamenilor ce locuiesc în pustie.
Tu confregisti capita draconis; dedisti eum escam populis Æthiopum.
15 Ai despicat fântâna și potopul; ai secat râuri puternice.
Tu dirupisti fontes et torrentes; tu siccasti fluvios Ethan.
16 Ziua este a ta, noaptea de asemenea este a ta; ai pregătit lumina și soarele.
Tuus est dies, et tua est nox; tu fabricatus es auroram et solem.
17 Ai așezat toate granițele pământului, ai făcut vară și iarnă.
Tu fecisti omnes terminos terræ; æstatem et ver tu plasmasti ea.
18 Amintește-ți că dușmanul a ocărât, DOAMNE, și că poporul prost a blasfemiat numele tău.
Memor esto hujus: inimicus improperavit Domino, et populus insipiens incitavit nomen tuum.
19 Nu da sufletul turturelei tale mulțimii celor stricați, nu uita adunarea săracilor tăi pentru totdeauna.
Ne tradas bestiis animas confitentes tibi, et animas pauperum tuorum ne obliviscaris in finem.
20 Respectă legământul, căci locurile întunecate ale pământului sunt pline de locuințele cruzimii.
Respice in testamentum tuum, quia repleti sunt qui obscurati sunt terræ domibus iniquitatum.
21 Nu lăsa pe cel oprimat să se întoarcă rușinat; cel sărac și nevoiaș să laude numele tău.
Ne avertatur humilis factus confusus; pauper et inops laudabunt nomen tuum.
22 Ridică-te, Dumnezeule, pledează în cauza ta; amintește-ți cum omul nebun te ocărăște zilnic.
Exsurge, Deus, judica causam tuam; memor esto improperiorum tuorum, eorum quæ ab insipiente sunt tota die.
23 Nu uita vocea dușmanilor tăi, tumultul acelora ce se ridică împotriva ta crește continuu.
Ne obliviscaris voces inimicorum tuorum: superbia eorum qui te oderunt ascendit semper.]
