Psalmii 74
1 Maschil al lui Asaf. Dumnezeule, de ce ne-ai lepădat pentru totdeauna? De ce fumegă mânia ta împotriva oilor pășunii tale?
Eine Unterweisung Asaphs. Gott, warum verstößest du uns so gar und bist so grimmig zornig über die Schafe deiner Weide?
2 Amintește-ți de adunarea ta, pe care ai cumpărat-o din vechime; toiagul moștenirii tale, pe care l-ai răscumpărat; acest munte Sion, în care ai locuit.
Gedenke an deine Gemeinde, die du vor alters erworben und dir zum Erbteil erlöst hast, an den Berg Zion, darauf du wohnest.
3 Ridică-ți picioarele spre pustiirile eterne, spre tot ce dușmanul a lucrat cu răutate în sanctuar.
Hebe deine Schritte zum dem, was so lange wüst liegt. Der Feind hat alles verderbt im Heiligtum.
4 Dușmanii tăi răcnesc în mijlocul adunărilor tale; și-au ridicat însemnele ca semne.
Deine Widersacher brüllen in deinen Häusern und setzen ihre Götzen darein.
5 Un bărbat a fost faimos după cum a ridicat topoare peste copacii groși.
Man sieht die Äxte obenher blinken, wie man in einen Wald haut;
6 Dar acum ei zdrobesc lucrarea lui sculptată dintr-o dată, cu topoare și ciocane.
sie zerhauen alle seine Tafelwerke mit Beil und Barte.
7 Au aruncat foc în sanctuarul tău, au spurcat, dărâmând la pământ locuința numelui tău.
Sie verbrennen dein Heiligtum; sie entweihen und werfen zu Boden die Wohnung deines Namens.
8 Au spus în inimile lor: Să îi nimicim pe toți! Ei au ars toate sinagogile lui Dumnezeu din țară.
Sie sprechen in ihrem Herzen; “Laßt uns sie plündern!” Sie verbrennen alle Häuser Gottes im Lande.
9 Noi nu vedem semnele noastre, nu mai este niciun profet; nici nu este printre noi vreunul care știe până când.
Unsere Zeichen sehen wir nicht, und kein Prophet predigt mehr, und keiner ist bei uns, der weiß, wie lange.
10 Cât timp, Dumnezeule, va ocărî potrivnicul? Va blasfemia dușmanul numele tău pentru totdeauna?
Ach Gott, wie lange soll der Widersacher schmähen und der Feind deinen Namen so gar verlästern?
11 De ce îți retragi mâna, mâna ta dreaptă? Scoate-o din sânul tău.
Warum wendest du deine Hand ab? Ziehe von deinem Schoß dein Rechte und mache ein Ende.
12 Căci Dumnezeu este Împăratul meu din vechime, lucrând salvare în mijlocul pământului.
Gott ist ja mein König von alters her, der alle Hilfe tut, die auf Erden geschieht.
13 Ai despărțit marea prin tăria ta, ai zdrobit capetele dragonilor în ape.
Du zertrennst das Meer durch dein Kraft und zerbrichst die Köpfe der Drachen im Wasser.
14 Ai zdrobit în bucăți capetele leviatanului și l-ai dat să fie mâncare oamenilor ce locuiesc în pustie.
Du zerschlägst die Köpfe der Walfische und gibst sie zur Speise dem Volk in der Einöde.
15 Ai despicat fântâna și potopul; ai secat râuri puternice.
Du lässest quellen Brunnen und Bäche; du läßt versiegen starke Ströme.
16 Ziua este a ta, noaptea de asemenea este a ta; ai pregătit lumina și soarele.
Tag und Nacht ist dein; du machst, daß Sonne und Gestirn ihren gewissen Lauf haben.
17 Ai așezat toate granițele pământului, ai făcut vară și iarnă.
Du setzest einem jeglichen Lande seine Grenze; Sommer und Winter machst du.
18 Amintește-ți că dușmanul a ocărât, DOAMNE, și că poporul prost a blasfemiat numele tău.
So gedenke doch des, daß der Feind den HERRN schmäht und ein töricht Volk lästert deinen Namen.
19 Nu da sufletul turturelei tale mulțimii celor stricați, nu uita adunarea săracilor tăi pentru totdeauna.
Du wollest nicht dem Tier geben die Seele deiner Turteltaube, und der Herde deiner Elenden nicht so gar vergessen.
20 Respectă legământul, căci locurile întunecate ale pământului sunt pline de locuințele cruzimii.
Gedenke an den Bund; denn das Land ist allenthalben jämmerlich verheert, und die Häuser sind zerrissen.
21 Nu lăsa pe cel oprimat să se întoarcă rușinat; cel sărac și nevoiaș să laude numele tău.
Laß den Geringen nicht in Schanden davongehen; laß die Armen und Elenden rühmen deinen Namen.
22 Ridică-te, Dumnezeule, pledează în cauza ta; amintește-ți cum omul nebun te ocărăște zilnic.
Mache dich auf, Gott, und führe aus deine Sache; gedenke an die Schmach, die dir täglich von den Toren widerfährt.
23 Nu uita vocea dușmanilor tăi, tumultul acelora ce se ridică împotriva ta crește continuu.
Vergiß nicht des Geschreis deiner Feinde; das Toben deiner Widersacher wird je länger, je größer.
