Psalmii 74
1 Maschil al lui Asaf. Dumnezeule, de ce ne-ai lepădat pentru totdeauna? De ce fumegă mânia ta împotriva oilor pășunii tale?
An Instructive Psalm. Asaph’s. Wherefore, O God, hast thou cast off utterly? Shall thine anger smoke against the flock of thine own pasturing?
2 Amintește-ți de adunarea ta, pe care ai cumpărat-o din vechime; toiagul moștenirii tale, pe care l-ai răscumpărat; acest munte Sion, în care ai locuit.
Remember thine own assembly thou didst acquire aforetime, Thou didst redeem the tribe of thine own inheritance, Mount Zion, wherein thou didst take up thy habitation.
3 Ridică-ți picioarele spre pustiirile eterne, spre tot ce dușmanul a lucrat cu răutate în sanctuar.
Lift up thy steps unto the places utterly unsafe, All the mischief!—the foe in the sanctuary!
4 Dușmanii tăi răcnesc în mijlocul adunărilor tale; și-au ridicat însemnele ca semne.
Thine adversaries have roared in the midst of thine appointed meeting, They have set their ensigns as tokens!
5 Un bărbat a fost faimos după cum a ridicat topoare peste copacii groși.
One used to be known according as he carried up high—into the thicket of trees—the axes;
6 Dar acum ei zdrobesc lucrarea lui sculptată dintr-o dată, cu topoare și ciocane.
But, now, the doors thereof all together, with axes and hammers, they batter down.
7 Au aruncat foc în sanctuarul tău, au spurcat, dărâmând la pământ locuința numelui tău.
They have cast, into the fire, thy sanctuary, To the ground, have they profaned the habitation of thy Name.
8 Au spus în inimile lor: Să îi nimicim pe toți! Ei au ars toate sinagogile lui Dumnezeu din țară.
They have said in their heart, Let us suppress them altogether, They have burned up all the meeting-places of GOD in the land.
9 Noi nu vedem semnele noastre, nu mai este niciun profet; nici nu este printre noi vreunul care știe până când.
Our own signs, have we not seen, —There is no longer a prophet, —Neither is there with us, one who knoweth—How long!
10 Cât timp, Dumnezeule, va ocărî potrivnicul? Va blasfemia dușmanul numele tău pentru totdeauna?
How long, O God, shall the adversary, reproach? Shall the enemy revile thy Name perpetually?
11 De ce îți retragi mâna, mâna ta dreaptă? Scoate-o din sânul tău.
Wherefore shouldst thou withdraw thy hand—thy right hand? [Bring it] out of the midst of thy bosom! (Selah)
12 Căci Dumnezeu este Împăratul meu din vechime, lucrând salvare în mijlocul pământului.
But, God, hath been my king from aforetime, Working Deliverances in the midst of the earth.
13 Ai despărțit marea prin tăria ta, ai zdrobit capetele dragonilor în ape.
Thou, didst cleave asunder, in thy might, the sea, Thou didst break in pieces the heads of the Crocodiles, [till they floated] on the waters;
14 Ai zdrobit în bucăți capetele leviatanului și l-ai dat să fie mâncare oamenilor ce locuiesc în pustie.
Thou, didst crush the heads of the Sea-Monster, Thou didst give him to be food, for the people of the deserts;
15 Ai despicat fântâna și potopul; ai secat râuri puternice.
Thou, didst cleave open fountain and torrent, Thou, didst dry up rivers of steady flow:
16 Ziua este a ta, noaptea de asemenea este a ta; ai pregătit lumina și soarele.
Thine, is the day, Yea, thine, the night, Thou, didst establish moon and sun;
17 Ai așezat toate granițele pământului, ai făcut vară și iarnă.
Thou, didst set up all the bounds of the earth, As for summer and winter, thou, didst form them!
18 Amintește-ți că dușmanul a ocărât, DOAMNE, și că poporul prost a blasfemiat numele tău.
Remember this, An enemy, hath reproached Yahweh, Yea, an impious people, have reviled thy Name.
19 Nu da sufletul turturelei tale mulțimii celor stricați, nu uita adunarea săracilor tăi pentru totdeauna.
Do not deliver up, to a wild beast, the life of thy turtle-dove, The living host of thine oppressed ones, do not forget perpetually.
20 Respectă legământul, căci locurile întunecate ale pământului sunt pline de locuințele cruzimii.
Have respect to thy covenant, For the dark places of the earth are full of the habitations of violence.
21 Nu lăsa pe cel oprimat să se întoarcă rușinat; cel sărac și nevoiaș să laude numele tău.
May the crushed one not again be confounded, As for the oppressed and the needy, let them praise thy Name.
22 Ridică-te, Dumnezeule, pledează în cauza ta; amintește-ți cum omul nebun te ocărăște zilnic.
Arise! O God, plead thine own cause, Remember the reproach of thee, from the impious one, all the day:
23 Nu uita vocea dușmanilor tăi, tumultul acelora ce se ridică împotriva ta crește continuu.
Do not forget the voice of thine adversaries, The noise of thine assailants, ascending continually.
