Psalmii 74
1 Maschil al lui Asaf. Dumnezeule, de ce ne-ai lepădat pentru totdeauna? De ce fumegă mânia ta împotriva oilor pășunii tale?
“A psalm of Asaph.” O God! why hast thou cast us off for ever? Why doth thine anger smoke against the flock of thy pasture?
2 Amintește-ți de adunarea ta, pe care ai cumpărat-o din vechime; toiagul moștenirii tale, pe care l-ai răscumpărat; acest munte Sion, în care ai locuit.
Remember the people which thou didst purchase of old; Thine own inheritance, which thou didst redeem; That Mount Zion, where thou once didst dwell!
3 Ridică-ți picioarele spre pustiirile eterne, spre tot ce dușmanul a lucrat cu răutate în sanctuar.
Hasten thy steps to those utter desolations! Every thing in the sanctuary hath the enemy abused!
4 Dușmanii tăi răcnesc în mijlocul adunărilor tale; și-au ridicat însemnele ca semne.
Thine enemies roar in the place of thine assemblies; Their own symbols have they set up for signs.
5 Un bărbat a fost faimos după cum a ridicat topoare peste copacii groși.
They appear like those who raise the axe against a thicket;
6 Dar acum ei zdrobesc lucrarea lui sculptată dintr-o dată, cu topoare și ciocane.
They have broken down the carved work of thy temple with axes and hammers;
7 Au aruncat foc în sanctuarul tău, au spurcat, dărâmând la pământ locuința numelui tău.
They have cast fire into thy sanctuary; They have profaned, and cast to the ground, the dwelling-place of thy name.
8 Au spus în inimile lor: Să îi nimicim pe toți! Ei au ars toate sinagogile lui Dumnezeu din țară.
They said in their hearts, “Let us destroy them all together!” They have burned all God's places of assembly in the land.
9 Noi nu vedem semnele noastre, nu mai este niciun profet; nici nu este printre noi vreunul care știe până când.
We no longer see our signs; There is no prophet among us, Nor any one that knoweth how long this desolation shall endure.
10 Cât timp, Dumnezeule, va ocărî potrivnicul? Va blasfemia dușmanul numele tău pentru totdeauna?
How long, O God! shall the adversary revile? Shall the enemy blaspheme thy name for ever?
11 De ce îți retragi mâna, mâna ta dreaptă? Scoate-o din sânul tău.
Why withdrawest thou thy hand, even thy right hand? Take it from thy bosom, and destroy!
12 Căci Dumnezeu este Împăratul meu din vechime, lucrând salvare în mijlocul pământului.
Yet God was our king of old, Working salvation in the midst of the earth.
13 Ai despărțit marea prin tăria ta, ai zdrobit capetele dragonilor în ape.
Thou didst divide the sea by thy power; Thou didst crush the heads of the sea-monsters in the waters.
14 Ai zdrobit în bucăți capetele leviatanului și l-ai dat să fie mâncare oamenilor ce locuiesc în pustie.
Thou didst break in pieces the head of the crocodile; Thou gavest him for food to the inhabitants of the desert.
15 Ai despicat fântâna și potopul; ai secat râuri puternice.
Thou didst cleave forth the fountain and the stream; Thou didst dry up perennial rivers.
16 Ziua este a ta, noaptea de asemenea este a ta; ai pregătit lumina și soarele.
Thine is the day, and thine the night; Thou didst prepare the light and the sun.
17 Ai așezat toate granițele pământului, ai făcut vară și iarnă.
Thou didst establish all the boundaries of the earth; Thou didst make summer and winter.
18 Amintește-ți că dușmanul a ocărât, DOAMNE, și că poporul prost a blasfemiat numele tău.
O remember that the enemy hath reviled Jehovah; That an impious people hath blasphemed thy name!
19 Nu da sufletul turturelei tale mulțimii celor stricați, nu uita adunarea săracilor tăi pentru totdeauna.
Give not up the life of thy turtle-dove to the wild beast; Forget not for ever thine afflicted people!
20 Respectă legământul, căci locurile întunecate ale pământului sunt pline de locuințele cruzimii.
Have regard to thy covenant! For all the dark places of the land are full of the abodes of cruelty.
21 Nu lăsa pe cel oprimat să se întoarcă rușinat; cel sărac și nevoiaș să laude numele tău.
O let not the afflicted go away ashamed! Let the poor and needy praise thy name!
22 Ridică-te, Dumnezeule, pledează în cauza ta; amintește-ți cum omul nebun te ocărăște zilnic.
Arise, O God! maintain thy cause! Remember how the impious revileth thee daily!
23 Nu uita vocea dușmanilor tăi, tumultul acelora ce se ridică împotriva ta crește continuu.
Forget not the clamor of thine adversaries, —The noise of thine enemies, which continually increaseth!
