Psalmii 74
1 Maschil al lui Asaf. Dumnezeule, de ce ne-ai lepădat pentru totdeauna? De ce fumegă mânia ta împotriva oilor pășunii tale?
O GOD, why hast thou cast us off for ever? why doth thine anger smoke against the sheep of thy pasture?
2 Amintește-ți de adunarea ta, pe care ai cumpărat-o din vechime; toiagul moștenirii tale, pe care l-ai răscumpărat; acest munte Sion, în care ai locuit.
Remember thy congregation, which thou hast purchased of old; the rod of thine inheritance, which thou hast redeemed; this mount Zion, wherein thou hast dwelt.
3 Ridică-ți picioarele spre pustiirile eterne, spre tot ce dușmanul a lucrat cu răutate în sanctuar.
Lift up thy feet unto the perpetual desolations; even all that the enemy hath done wickedly in the sanctuary.
4 Dușmanii tăi răcnesc în mijlocul adunărilor tale; și-au ridicat însemnele ca semne.
Thine enemies roar in the midst of thy congregations; they set up their ensigns for signs.
5 Un bărbat a fost faimos după cum a ridicat topoare peste copacii groși.
A man was famous according as he had lifted up axes upon the thick trees.
6 Dar acum ei zdrobesc lucrarea lui sculptată dintr-o dată, cu topoare și ciocane.
But now they break down the carved work thereof at once with axes and hammers.
7 Au aruncat foc în sanctuarul tău, au spurcat, dărâmând la pământ locuința numelui tău.
They have cast fire into thy sanctuary, they have defiled by casting down the dwelling place of thy name to the ground.
8 Au spus în inimile lor: Să îi nimicim pe toți! Ei au ars toate sinagogile lui Dumnezeu din țară.
They said in their hearts, Let us destroy them together: they have burned up all the synagogues of God in the land.
9 Noi nu vedem semnele noastre, nu mai este niciun profet; nici nu este printre noi vreunul care știe până când.
We see not our signs: there is no more any prophet: neither is there among us any that knoweth how long.
10 Cât timp, Dumnezeule, va ocărî potrivnicul? Va blasfemia dușmanul numele tău pentru totdeauna?
O God, how long shall the adversary reproach? shall the enemy blaspheme thy name for ever?
11 De ce îți retragi mâna, mâna ta dreaptă? Scoate-o din sânul tău.
Why withdrawest thou thy hand, even thy right hand? pluck it out of thy bosom.
12 Căci Dumnezeu este Împăratul meu din vechime, lucrând salvare în mijlocul pământului.
For God is my King of old, working salvation in the midst of the earth.
13 Ai despărțit marea prin tăria ta, ai zdrobit capetele dragonilor în ape.
Thou didst divide the sea by thy strength: thou brakest the heads of the dragons in the waters.
14 Ai zdrobit în bucăți capetele leviatanului și l-ai dat să fie mâncare oamenilor ce locuiesc în pustie.
Thou brakest the heads of leviathan in pieces, and gavest him to be meat to the people inhabiting the wilderness.
15 Ai despicat fântâna și potopul; ai secat râuri puternice.
Thou didst cleave the fountain and the flood: thou driedst up mighty rivers.
16 Ziua este a ta, noaptea de asemenea este a ta; ai pregătit lumina și soarele.
The day is thine, the night also is thine: thou hast prepared the light and the sun.
17 Ai așezat toate granițele pământului, ai făcut vară și iarnă.
Thou hast set all the borders of the earth: thou hast made summer and winter.
18 Amintește-ți că dușmanul a ocărât, DOAMNE, și că poporul prost a blasfemiat numele tău.
Remember this, that the enemy hath reproached, O Lord, and that the foolish people have blasphemed thy name.
19 Nu da sufletul turturelei tale mulțimii celor stricați, nu uita adunarea săracilor tăi pentru totdeauna.
O deliver not the soul of thy turtledove unto the multitude of the wicked: forget not the congregation of thy poor for ever.
20 Respectă legământul, căci locurile întunecate ale pământului sunt pline de locuințele cruzimii.
Have respect unto the covenant: for the dark places of the earth are full of the habitations of cruelty.
21 Nu lăsa pe cel oprimat să se întoarcă rușinat; cel sărac și nevoiaș să laude numele tău.
O let not the oppressed return ashamed: let the poor and needy praise thy name.
22 Ridică-te, Dumnezeule, pledează în cauza ta; amintește-ți cum omul nebun te ocărăște zilnic.
Arise, O God, plead thine own cause: remember how the foolish man reproacheth thee daily.
23 Nu uita vocea dușmanilor tăi, tumultul acelora ce se ridică împotriva ta crește continuu.
Forget not the voice of thine enemies: the tumult of those that rise up against thee increaseth continually.
