Psalmii 74

1 Maschil al lui Asaf. Dumnezeule, de ce ne-ai lepădat pentru totdeauna? De ce fumegă mânia ta împotriva oilor pășunii tale?

(En maskil af Asaf.) Hvorfor har du, Gud, stødt os bort for evig, hvi ryger din Vrede mod Hjorden, du røgter?

2 Amintește-ți de adunarea ta, pe care ai cumpărat-o din vechime; toiagul moștenirii tale, pe care l-ai răscumpărat; acest munte Sion, în care ai locuit.

Kom din Menighed i Hu, som du fordum vandt dig, - du udløste den til din Ejendoms Stamme - Zions Bjerg, hvor du har din Bolig.

3 Ridică-ți picioarele spre pustiirile eterne, spre tot ce dușmanul a lucrat cu răutate în sanctuar.

Løft dine Fjed til de evige Tomter: Fjenden lagde alt i Helligdommen øde.

4 Dușmanii tăi răcnesc în mijlocul adunărilor tale; și-au ridicat însemnele ca semne.

Dine Fjender brøled i dit Samlingshus, satte deres Tegn som Tegn deri.

5 Un bărbat a fost faimos după cum a ridicat topoare peste copacii groși.

Det så ud, som når man løfter Økser i Skovens Tykning.

6 Dar acum ei zdrobesc lucrarea lui sculptată dintr-o dată, cu topoare și ciocane.

Og alt det udskårne Træværk der! De hugged det sønder med Økse og Hammer.

7 Au aruncat foc în sanctuarul tău, au spurcat, dărâmând la pământ locuința numelui tău.

På din Helligdom satte de Ild, de skændede og nedrev dit Navns Bolig.

8 Au spus în inimile lor: Să îi nimicim pe toți! Ei au ars toate sinagogile lui Dumnezeu din țară.

De tænkte: "Til Hobe udrydder vi dem!" De brændte alle Guds Samlingshuse i Landet.

9 Noi nu vedem semnele noastre, nu mai este niciun profet; nici nu este printre noi vreunul care știe până când.

Vore Tegn, dem ser vi ikke, Profeter findes ej mer; hvor længe, ved ingen af os.

10 Cât timp, Dumnezeule, va ocărî potrivnicul? Va blasfemia dușmanul numele tău pentru totdeauna?

Hvor længe, o Gud, skal vor Modstander smæde, Fjenden blive ved at håne dit Navn?

11 De ce îți retragi mâna, mâna ta dreaptă? Scoate-o din sânul tău.

Hvorfor holder du din Hånd tilbage og skjuler din højre i Kappens Fold?

12 Căci Dumnezeu este Împăratul meu din vechime, lucrând salvare în mijlocul pământului.

Vor Konge fra fordums Tid er dog Gud, som udførte Frelsens Værk i Landet.

13 Ai despărțit marea prin tăria ta, ai zdrobit capetele dragonilor în ape.

Du kløvede Havet med Vælde, knuste på Vandet Dragernes Hoved;

14 Ai zdrobit în bucăți capetele leviatanului și l-ai dat să fie mâncare oamenilor ce locuiesc în pustie.

du søndrede Hovederne på Livjatan og gav dem som Æde til Ørkenens Dyr;

15 Ai despicat fântâna și potopul; ai secat râuri puternice.

Kilde og Bæk lod du vælde frem, du udtørred stedseflydende Strømme;

16 Ziua este a ta, noaptea de asemenea este a ta; ai pregătit lumina și soarele.

din er Dagen, og din er Natten, du grundlagde Lys og Sol,

17 Ai așezat toate granițele pământului, ai făcut vară și iarnă.

du fastsatte alle Grænser på Jord, du frembragte Sommer og Vinter.

18 Amintește-ți că dușmanul a ocărât, DOAMNE, și că poporul prost a blasfemiat numele tău.

Kom i Hu, o HERRE, at Fjenden har hånet, et Folk af Dårer har spottet dit Navn!

19 Nu da sufletul turturelei tale mulțimii celor stricați, nu uita adunarea săracilor tăi pentru totdeauna.

Giv ikke Vilddyret din Turteldues Sjæl, glem ikke for evigt dine armes Liv;

20 Respectă legământul, căci locurile întunecate ale pământului sunt pline de locuințele cruzimii.

se hen til Pagten, thi fyldte er Landets mørke Steder med Voldsfærds Boliger.

21 Nu lăsa pe cel oprimat să se întoarcă rușinat; cel sărac și nevoiaș să laude numele tău.

Lad ej den fortrykte gå bort med Skam, lad de arme og fattige prise dit Navn!

22 Ridică-te, Dumnezeule, pledează în cauza ta; amintește-ți cum omul nebun te ocărăște zilnic.

Gud, gør dig rede, før din Sag, kom i Hu, hvor du stadig smædes af bårer,

23 Nu uita vocea dușmanilor tăi, tumultul acelora ce se ridică împotriva ta crește continuu.

lad ej dine Avindsmænds Røst uænset! Ustandseligt lyder dine Fjenders Larm!