Psalmii 73
1 Un psalm al lui Asaf. Cu adevărat Dumnezeu este bun cu Israel, cu cei cu inimă curată.
Псалом Аса́фів.
2 Dar cât despre mine, picioarele mele aproape m-au lăsat, pașii mei aproape au alunecat.
А я, — мало не послизну́лися но́ги мої, мало не посковзну́лися сто́пи мої,
3 Căci am fost invidios pe cei nebuni, când am văzut prosperitatea celor stricați.
бо лихим я зави́дував, бачивши спо́кій безбожних, —
4 Căci nu sunt legături în moartea lor, ci tăria lor este fermă.
бо не мають стражда́ння до смерти своєї, і здорове їхнє тіло,
5 Ei nu sunt în necaz ca alți oameni, nici nu sunt loviți cu plăgi ca alți oameni.
на лю́дській роботі нема їх, і ра́зом із іншими лю́дьми не зазнаю́ть вони вда́рів.
6 De aceea mândria îi înconjoară ca un lanț; violența îi acoperă ca o haină.
Тому́ то пиха їхню шию оздо́блює, зодяга́є їх ша́та наси́лля,
7 Ochii lor se bulbucă cu grăsime; au mai mult decât inima și-ar dori.
вилазять їм очі від жи́ру, бажа́ння їхнього серця збули́ся,
8 Sunt corupți și vorbesc stricat despre oprimare, vorbesc trufaș.
сміються й злосли́во говорять про у́тиск, говорять бундю́чно:
9 Își înalță gura împotriva cerurilor și limba lor cutreieră pământul.
свої уста до неба підно́сять, — а їхній язик по землі походжа́є!
10 De aceea poporul lui se întoarce aici; și apele plinătății le sunt stoarse.
Тому́ то туди Його люди зверта́ються, і щедро беруть собі воду
11 Și ei spun: Cum știe Dumnezeu? Și este cunoaștere în cel Preaînalt?
та й кажуть: „Хіба́ Бог те знає, і чи має Всеви́шній відо́мість,
12 Iată, aceștia sunt neevlavioșii, care prosperă în lume; ei cresc în bogății.
як он ті безбожні й безпечні на світі збільши́ли бага́тство своє?“
13 Într-adevăr, mi-am curățat inima în zadar și mi-am spălat mâinile în nevinovăție.
Направду, нада́рмо очи́стив я серце своє, і в неви́нності вимив ру́ки свої,
14 Căci, cât era ziua de lungă am fost lovit cu plăgi și pedepsit în fiecare dimineață.
і ввесь день я побитий, і щора́нку пока́раний.
15 Dacă spun: Voi vorbi astfel; iată, aș ofensa generația copiilor tăi.
Коли б я сказав: „Буду так говори́ть, як вони“, то спроневі́рився б я поколі́нню синів Твоїх.
16 Când m-am gândit să înțeleg aceasta, a fost prea dureros pentru mine,
І розду́мував я, щоб пізна́ти оте, — та трудне́ воно в о́чах моїх,
17 Până când am intrat în sanctuarul lui Dumnezeu: atunci am înțeles sfârșitul lor.
аж прийшов я в Божу святиню, — і кінець їхній побачив:
18 Cu siguranță i-ai pus în locuri alunecoase; i-ai trântit în nimicire.
направду, — Ти їх на слизько́му поставив, на спусто́шення кинув Ти їх!
19 Cum sunt ei duși la pustiire, ca într-o clipă! Sunt complet mistuiți cu terori.
Як вони в одній хвилі спусто́шені, згинули, пощеза́ли від стра́хів!
20 Ca un vis când cineva se trezește, astfel, Doamne, când te trezești, vei disprețui chipul lor.
Немов сном по обу́дженні, Господи, о́бразом їхнім пого́рдиш, мов сном по обу́дженні!
21 Astfel inima mea a fost mâhnită și am fost înțepat în rărunchii mei.
Бо болить моє серце, і в нутрі́ моїм коле,
22 Așa neghiob eram și ignorant; eram ca un dobitoc înaintea ta.
а я немов бидло й не знаю, — я перед Тобою худо́бою став!
23 Cu toate acestea sunt neîncetat cu tine; tu m-ai ținut de mâna mea dreaptă.
Та я за́вжди з Тобою, — Ти де́ржиш мене за правицю,
24 Mă vei călăuzi cu sfatul tău și după aceea mă vei primi în glorie.
Ти Своєю порадою во́диш мене, і пото́му до слави Ти ві́зьмеш мене!
25 Pe cine am eu în cer decât pe tine? Și afară de tine nu este nimeni pe pământ pe care să îl doresc.
Хто є мені на небеса́х, окрім Тебе? А я при Тобі на землі не бажаю нічо́го!
26 Carnea mea și inima mea eșuează, dar Dumnezeu este tăria inimii mele și porția mea pentru totdeauna.
Гине тіло моє й моє серце, та Бог — скеля серця мого й моя доля навіки,
27 Căci, iată, cei ce sunt departe de tine vor pieri; ai nimicit pe toți cei ce merg de la tine, curvind.
бо погинуть ось ті, хто боку́є від Тебе, пони́щиш Ти кожного, хто відсту́пить від Тебе!
28 Dar este bine pentru mine să mă apropii de Dumnezeu; mi-am pus încrederea în Domnul DUMNEZEU, ca să vestesc toate lucrările tale.
А я, — бли́зькість Бога для мене добро́, — на Владику, на Господа свою певність складаю, щоб звіща́ти про всі Твої чи́ни!
