Psalmii 73
1 Un psalm al lui Asaf. Cu adevărat Dumnezeu este bun cu Israel, cu cei cu inimă curată.
Psalmus Asaph. [Quam bonus Israël Deus, his qui recto sunt corde!
2 Dar cât despre mine, picioarele mele aproape m-au lăsat, pașii mei aproape au alunecat.
Mei autem pene moti sunt pedes, pene effusi sunt gressus mei:
3 Căci am fost invidios pe cei nebuni, când am văzut prosperitatea celor stricați.
quia zelavi super iniquos, pacem peccatorum videns.
4 Căci nu sunt legături în moartea lor, ci tăria lor este fermă.
Quia non est respectus morti eorum, et firmamentum in plaga eorum.
5 Ei nu sunt în necaz ca alți oameni, nici nu sunt loviți cu plăgi ca alți oameni.
In labore hominum non sunt, et cum hominibus non flagellabuntur.
6 De aceea mândria îi înconjoară ca un lanț; violența îi acoperă ca o haină.
Ideo tenuit eos superbia; operti sunt iniquitate et impietate sua.
7 Ochii lor se bulbucă cu grăsime; au mai mult decât inima și-ar dori.
Prodiit quasi ex adipe iniquitas eorum; transierunt in affectum cordis.
8 Sunt corupți și vorbesc stricat despre oprimare, vorbesc trufaș.
Cogitaverunt et locuti sunt nequitiam; iniquitatem in excelso locuti sunt.
9 Își înalță gura împotriva cerurilor și limba lor cutreieră pământul.
Posuerunt in cælum os suum, et lingua eorum transivit in terra.
10 De aceea poporul lui se întoarce aici; și apele plinătății le sunt stoarse.
Ideo convertetur populus meus hic, et dies pleni invenientur in eis.
11 Și ei spun: Cum știe Dumnezeu? Și este cunoaștere în cel Preaînalt?
Et dixerunt: Quomodo scit Deus, et si est scientia in excelso?
12 Iată, aceștia sunt neevlavioșii, care prosperă în lume; ei cresc în bogății.
Ecce ipsi peccatores, et abundantes in sæculo obtinuerunt divitias.
13 Într-adevăr, mi-am curățat inima în zadar și mi-am spălat mâinile în nevinovăție.
Et dixi: Ergo sine causa justificavi cor meum, et lavi inter innocentes manus meas,
14 Căci, cât era ziua de lungă am fost lovit cu plăgi și pedepsit în fiecare dimineață.
et fui flagellatus tota die, et castigatio mea in matutinis.
15 Dacă spun: Voi vorbi astfel; iată, aș ofensa generația copiilor tăi.
Si dicebam: Narrabo sic; ecce nationem filiorum tuorum reprobavi.
16 Când m-am gândit să înțeleg aceasta, a fost prea dureros pentru mine,
Existimabam ut cognoscerem hoc; labor est ante me:
17 Până când am intrat în sanctuarul lui Dumnezeu: atunci am înțeles sfârșitul lor.
donec intrem in sanctuarium Dei, et intelligam in novissimis eorum.
18 Cu siguranță i-ai pus în locuri alunecoase; i-ai trântit în nimicire.
Verumtamen propter dolos posuisti eis; dejecisti eos dum allevarentur.
19 Cum sunt ei duși la pustiire, ca într-o clipă! Sunt complet mistuiți cu terori.
Quomodo facti sunt in desolationem? subito defecerunt: perierunt propter iniquitatem suam.
20 Ca un vis când cineva se trezește, astfel, Doamne, când te trezești, vei disprețui chipul lor.
Velut somnium surgentium, Domine, in civitate tua imaginem ipsorum ad nihilum rediges.
21 Astfel inima mea a fost mâhnită și am fost înțepat în rărunchii mei.
Quia inflammatum est cor meum, et renes mei commutati sunt;
22 Așa neghiob eram și ignorant; eram ca un dobitoc înaintea ta.
et ego ad nihilum redactus sum, et nescivi:
23 Cu toate acestea sunt neîncetat cu tine; tu m-ai ținut de mâna mea dreaptă.
ut jumentum factus sum apud te, et ego semper tecum.
24 Mă vei călăuzi cu sfatul tău și după aceea mă vei primi în glorie.
Tenuisti manum dexteram meam, et in voluntate tua deduxisti me, et cum gloria suscepisti me.
25 Pe cine am eu în cer decât pe tine? Și afară de tine nu este nimeni pe pământ pe care să îl doresc.
Quid enim mihi est in cælo? et a te quid volui super terram?
26 Carnea mea și inima mea eșuează, dar Dumnezeu este tăria inimii mele și porția mea pentru totdeauna.
Defecit caro mea et cor meum; Deus cordis mei, et pars mea, Deus in æternum.
27 Căci, iată, cei ce sunt departe de tine vor pieri; ai nimicit pe toți cei ce merg de la tine, curvind.
Quia ecce qui elongant se a te peribunt; perdidisti omnes qui fornicantur abs te.
28 Dar este bine pentru mine să mă apropii de Dumnezeu; mi-am pus încrederea în Domnul DUMNEZEU, ca să vestesc toate lucrările tale.
Mihi autem adhærere Deo bonum est; ponere in Domino Deo spem meam: ut annuntiem omnes prædicationes tuas in portis filiæ Sion.]
