Psalmii 73
1 Un psalm al lui Asaf. Cu adevărat Dumnezeu este bun cu Israel, cu cei cu inimă curată.
A Melody of Asaph. Nothing but good, is God, Unto Israel, Unto the pure in heart.
2 Dar cât despre mine, picioarele mele aproape m-au lăsat, pașii mei aproape au alunecat.
But, as for me, —My feet had, almost stumbled, My steps had, well-nigh slipped;
3 Căci am fost invidios pe cei nebuni, când am văzut prosperitatea celor stricați.
For I was envious of the boasters, At the prosperity of the lawless, used I to look.
4 Căci nu sunt legături în moartea lor, ci tăria lor este fermă.
For they have no pangs in their death, And vigorous is their body;
5 Ei nu sunt în necaz ca alți oameni, nici nu sunt loviți cu plăgi ca alți oameni.
Of the toil of weak mortals, have they none, Nor, with the sons of earth, are they hard smitten.
6 De aceea mândria îi înconjoară ca un lanț; violența îi acoperă ca o haină.
For this cause, doth arrogance deck them as a neck-chain, And a garment of wrong is their attire;
7 Ochii lor se bulbucă cu grăsime; au mai mult decât inima și-ar dori.
Their iniquity, hath proceeded from fatness, They have surpassed the imaginations of the heart;
8 Sunt corupți și vorbesc stricat despre oprimare, vorbesc trufaș.
They mock, and wickedly command oppression, From on high, they command;
9 Își înalță gura împotriva cerurilor și limba lor cutreieră pământul.
They have set, in the heavens, their mouth, And, their tongue, marcheth through the earth.
10 De aceea poporul lui se întoarce aici; și apele plinătății le sunt stoarse.
Therefore must his people return thither, And, the waters of abundance, are drained by them;
11 Și ei spun: Cum știe Dumnezeu? Și este cunoaștere în cel Preaînalt?
And they say—How doth GOD know? And is there knowledge in the Most High?
12 Iată, aceștia sunt neevlavioșii, care prosperă în lume; ei cresc în bogății.
Lo! these, are the lawless, Who are secure for an age, They have attained unto wealth.
13 Într-adevăr, mi-am curățat inima în zadar și mi-am spălat mâinile în nevinovăție.
Altogether in vain, Have I cleansed my heart, And bathed in pureness, my hands;
14 Căci, cât era ziua de lungă am fost lovit cu plăgi și pedepsit în fiecare dimineață.
And yet been smitten all the day, And been rebuked morning by morning!
15 Dacă spun: Voi vorbi astfel; iată, aș ofensa generația copiilor tăi.
If I had thought, I will relate it thus, Lo! the circle of thy sons, had I betrayed.
16 Când m-am gândit să înțeleg aceasta, a fost prea dureros pentru mine,
When I reasoned, that I might understand this, A vexation, it was in mine eyes:
17 Până când am intrat în sanctuarul lui Dumnezeu: atunci am înțeles sfârșitul lor.
Until I could enter the holy places of God, —Could give heed to their hereafter: —
18 Cu siguranță i-ai pus în locuri alunecoase; i-ai trântit în nimicire.
Surely, in slippery places, dost thou set them, —Thou hast suffered them to fall into places of danger.
19 Cum sunt ei duși la pustiire, ca într-o clipă! Sunt complet mistuiți cu terori.
How have they become desolate, as in a moment! They have ceased—come to an end, by reason of calamities.
20 Ca un vis când cineva se trezește, astfel, Doamne, când te trezești, vei disprețui chipul lor.
As the dream of him that waketh, O my Lord! when rousing thyself up, their shadowy being, wilt thou despise.
21 Astfel inima mea a fost mâhnită și am fost înțepat în rărunchii mei.
But my heart had grown embittered, And, in my reins, had I received wounds;
22 Așa neghiob eram și ignorant; eram ca un dobitoc înaintea ta.
But, I, was brutish, and could not perceive, Like the beasts, had I become before thee.
23 Cu toate acestea sunt neîncetat cu tine; tu m-ai ținut de mâna mea dreaptă.
Nevertheless, I, am continually before thee, Thou hast taken hold of my right hand;
24 Mă vei călăuzi cu sfatul tău și după aceea mă vei primi în glorie.
By thy counsel, wilt thou guide me, And, afterwards, unto glory, wilt thou take me.
25 Pe cine am eu în cer decât pe tine? Și afară de tine nu este nimeni pe pământ pe care să îl doresc.
Whom have I in the heavens? And, compared with thee, there is nothing I desire on earth.
26 Carnea mea și inima mea eșuează, dar Dumnezeu este tăria inimii mele și porția mea pentru totdeauna.
Failed have my flesh and my heart, The rock of my heart—and my portion, is God unto times age-abiding.
27 Căci, iată, cei ce sunt departe de tine vor pieri; ai nimicit pe toți cei ce merg de la tine, curvind.
For lo! they who are far from thee, shall perish, Thou hast put an end to every one who wandered unchastely from thee.
28 Dar este bine pentru mine să mă apropii de Dumnezeu; mi-am pus încrederea în Domnul DUMNEZEU, ca să vestesc toate lucrările tale.
But, as for me, the drawing near of God, is my blessedness, —I have made, of My Lord Yahweh, my refuge, —That I may recount all thy works.
