Psalmii 69

1 Mai marelui muzician, pe trâmbiță, un psalm al lui David. Salvează-mă, Dumnezeule, căci apele mi-au intrat până la suflet.

Al Capo de’ musici. Sopra “i gigli”. Di Davide. Salvami, o Dio, poiché le acque mi son giunte fino all’anima.

2 Mă scufund în adânc noroi, unde nu este sprijin, am ajuns în ape adânci, unde potopurile mă acoperă.

Io sono affondato in un profondo pantano, ove non v’è da fermare il piede; son giunto in acque profonde e la corrente mi sommerge.

3 Am obosit de a mai striga, mi s-a uscat gâtul, ochii mei se sfârșesc în timp ce aștept pe Dumnezeul meu.

Sono stanco di gridare, la mia gola è riarsa; gli occhi mi vengon meno, mentre aspetto il mio Dio.

4 Cei ce mă urăsc fără motiv sunt mai mulți decât perii capului meu, cei ce m-ar nimici, fiind dușmanii mei pe nedrept, sunt puternici: atunci am dat înapoi ce nu am luat.

Quelli che m’odiano senza cagione sono più numerosi de’ capelli del mio capo; sono potenti quelli che mi vorrebbero distrutto e che a torto mi sono nemici; perfino quello che non avevo preso, l’ho dovuto restituire.

5 Dumnezeule, tu cunoști nechibzuința mea; și păcatele mele nu sunt ascunse de tine.

O Dio, tu conosci la mia follia, e le mie colpe non ti sono occulte.

6 Să nu fie rușinați cei ce te așteaptă, Doamne DUMNEZEUL oștirilor, să nu fie încurcați din cauza mea cei ce te caută, Dumnezeul lui Israel.

Non sian confusi, per cagion mia, quelli che sperano in te, o Signore, Eterno degli eserciti! Non siano svergognati per cagion mia, quelli che ti cercano, o Dio d’Israele!

7 Deoarece pentru tine am purtat ocară; rușine mi-a acoperit fața.

Perché per amor tuo io porto il vituperio, e la vergogna mi copre la faccia.

8 Am devenit un străin fraților mei și un înstrăinat copiilor mamei mele.

Io son divenuto un estraneo ai miei fratelli, e un forestiero ai figliuoli di mia madre.

9 Pentru că zelul casei tale m-a mâncat; și ocările celor ce te-au ocărât au căzut peste mine.

Poiché lo zelo della tua casa mi ha roso, e i vituperi di quelli che ti vituperano son caduti su me.

10 Când am plâns și mi-am disciplinat sufletul cu postire, aceasta a fost pentru ocara mea.

Io ho pianto, ho afflitto l’anima mia col digiuno, ma questo è divenuto un motivo d’obbrobrio.

11 Pânza de sac am făcut-o de asemenea îmbrăcămintea mea; și am devenit un proverb pentru ei.

Ho fatto d’un cilicio il mio vestito, ma son diventato il loro ludibrio.

12 Cei ce stau în poartă vorbesc împotriva mea; și eu am fost cântarea bețivilor.

Quelli che seggono alla porta discorron di me, e sono oggetto di canzone ai bevitori di cervogia.

13 Dar cât despre mine, rugăciunea mea este către tine, DOAMNE, la timpul potrivit ascultă-mă în adevărul salvării tale, Dumnezeule, în mulțimea milei tale.

Ma, quanto a me, la mia preghiera sale a te, o Eterno, nel tempo accettevole; o Dio, nella grandezza della tua misericordia, rispondimi, secondo la verità della tua salvezza.

14 Scapă-mă din noroi și nu mă lăsa să mă scufund, să fiu scăpat de cei ce mă urăsc și din apele adânci!

Tirami fuor del pantano, e ch’io non affondi! Fa’ ch’io sia liberato da quelli che m’odiano, e dalle acque profonde.

15 Nu lăsa potopul de ape să mă acopere, nici nu lăsa adâncul să mă înghită și nu lăsa groapa să își închidă gura peste mine.

Non mi sommerga la corrente delle acque, non m’inghiottisca il gorgo, e non chiuda il pozzo la sua bocca su di me!

16 Ascultă-mă, DOAMNE, căci bunătatea ta iubitoare este bună, conform cu mulțimea îndurărilor tale blânde întoarce-te spre mine,

Rispondimi, o Eterno, perché la tua grazia è piena di bontà; secondo la grandezza delle tue compassioni, volgiti a me.

17 Și nu îți ascunde fața de servitorul tău, căci sunt în necaz, ascultă-mă repede.

E non nascondere il tuo volto dal tuo servo, perché sono in distretta; affrettati a rispondermi.

18 Aproprie-te de sufletul meu și răscumpără-l, eliberează-mă, din cauza dușmanilor mei.

Accostati all’anima mia, e redimila; riscattami per cagion de’ miei nemici.

19 Tu ai cunoscut ocara mea și rușinea mea și dezonoarea mea, potrivnicii mei sunt toți înaintea ta.

Tu conosci il mio vituperio, la mia onta e la mia ignominia; i miei nemici son tutti davanti a te.

20 Ocara mi-a frânt inima; și sunt plin de disperare și am căutat pe cineva să aibă milă, dar nu s-a găsit nimeni, și mângâietori, dar nu am găsit pe nimeni.

Il vituperio m’ha spezzato il cuore e son tutto dolente; ho aspettato chi si condolesse meco, non v’è stato alcuno; ho aspettato dei consolatori, ma non ne ho trovati.

21 Mi-au dat de asemenea fiere ca mâncare și în setea mea mi-au dat oțet să beau.

Anzi mi han dato del fiele per cibo, e, nella mia sete, m’han dato a ber dell’aceto.

22 Să devină masa o cursă înaintea lor și ceea ce ar fi fost pentru bunăstarea lor, să le fie o capcană.

Sia la mensa, che sta loro dinanzi, un laccio per essi; e, quando si credon sicuri, sia per loro un tranello!

23 Să li se întunece ochii, pentru ca să nu vadă; și fă rărunchii lor să tremure continuu.

Gli occhi loro si oscurino, sì che non veggano più, e fa’ loro del continuo vacillare i lombi.

24 Revarsă-ți indignarea peste ei și furioasa ta mânie să îi apuce.

Spandi l’ira tua su loro, e l’ardore del tuo corruccio li colga.

25 Să le fie pustii locuințele; și nimeni să nu locuiască în corturile lor.

La loro dimora sia desolata, nessuno abiti nelle loro tende.

26 Fiindcă ei persecută pe cel pe care tu l-ai lovit; și vorbesc spre mâhnirea celor pe care i-ai rănit.

Poiché perseguitano colui che tu hai percosso, e si raccontano i dolori di quelli che tu hai feriti.

27 Adaugă nelegiuire nelegiuirii lor și nu îi lăsa să intre în dreptatea ta.

Aggiungi iniquità alla loro iniquità, e non abbian parte alcuna nella tua giustizia.

28 Să fie numele lor șterse din cartea celor vii și să nu fie scriși cu drepții.

Sian cancellati dal libro della vita, e non siano iscritti con i giusti.

29 Dar eu sunt sărac și întristat, salvarea ta, Dumnezeule, să mă așeze în înalt!

Quanto a me, io son misero e addolorato; la tua salvezza, o Dio, mi levi in alto.

30 Voi lăuda numele lui Dumnezeu cu o cântare și îl voi preamări cu mulțumire.

Io celebrerò il nome di Dio con un canto, e lo magnificherò con le mie lodi.

31 Aceasta de asemenea îi va plăcea DOMNULUI mai mult decât un bou sau un taur care are coarne și copite.

E ciò sarà accettevole all’Eterno più d’un bue, più d’un giovenco con corna ed unghie.

32 Cel umil va vedea aceasta și se va veseli; și inima voastră va trăi, cei ce căutați pe Dumnezeu.

I mansueti lo vedranno e si rallegreranno; o voi che cercate Iddio, il cuor vostro riviva!

33 Pentru că DOMNUL ascultă pe cel sărac și nu disprețuiește pe prizonierii săi.

Poiché l’Eterno ascolta i bisognosi, non sprezza i suoi prigionieri.

34 Cerul și pământul să îl laude, mările și fiecare lucru care se mișcă în ele!

Lo lodino i cieli e la terra, i mari e tutto ciò che si muove in essi!

35 Căci Dumnezeu va salva Sionul și va zidi cetățile lui Iuda, ca ei să locuiască acolo și să îl stăpânească.

Poiché Dio salverà Sion, e riedificherà le città di Giuda; il suo popolo abiterà in Sion e la possederà.

36 De asemenea sămânța servitorilor săi îl va moșteni și cei ce iubesc numele lui vor locui în el.

Anche la progenie de’ suoi servitori l’avrà per sua eredità, e quelli che amano il suo nome vi abiteranno.